Sâmbătă, 15 iulie 2023
Matei 10, 32
„Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da și eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri.”
Isus ne repetă de nenumărate ori să nu ne temem: să nu ne temem de cei care ne critică, ne judecă, ne batjocoresc și ne rănesc. El ne asigură că are mereu grijă de noi, chiar și atunci când nu suntem convinși că este lângă noi. Isus ne îndeamnă să avem curajul să Îl mărturisim- să mărturisim iubirea Lui și învățătura Lui. Să nu ne îngrijorăm cum și ce le vom spune celorlalți despre Isus și cum vor primi ei cuvintele noastre- Isus ne va da inspirația prin Spiritul Sfânt. Nu suntem noi cei care dăm mărturie pentru El, ci El e cel care dă mărturie pentru Sine Însuși, deoarece Spiritul Său Sfânt trăiește în noi atunci când spunem: Sunt aici, Doamne; Sunt la dispoziția Ta, facă-se voia Ta!
Rugăciune:
„De ce mă tem? Dumnezeu este aici, adânc în interior- acoperind goliciunea, îngrijindu-se de cutezanță, susținând abundența, înfrânând obrăznicia, născând înțelegerea, aprinzând iubirea, completând golurile, insuflând sfințenie plămânilor, membrelor și vieții cu limbi de foc și conflicte trecute- prin șederea lui Cristos, atotcuprinzătoare, înăbușind tristeți, victorii ce răpesc bucuria- iubire caldă ce dorește să fie auzită, iubită și totuși tăcută precum o ureche ce așteaptă liniște, la fel de simplă și singuratică precum un suspin, la fel de bogată și aglomerată precum marea lui Dumnezeu în care înot spre eternitate singur, dar într-o tovărășie aglomerată- eu, o simplă licărire a luminii lui Dumnezeu, o simplă insinuare a măreției Sale, și totuși, purtând aroma Fiului Său în inimă: o cruce gonind spre glorificarea lui Dumnezeu și o iubire arzând de grija lui Dumnezeu- Cristos despre mine, în mine, cu mine, astăzi întunecata bucurie feroce a tristeții lui Dumnezeu și apoi liniștitele zori apropiate ale viitorului lui Dumnezeu. Și atunci, de ce mă tem?…” (David J. Hassel SJ)
