Marți, 4 iulie 2023
Mt 8, 23-27: „Cine este acesta că și vânturile și marea ascultă de El?”
Isus urcă în barcă și discipolii îl urmează. Ceea ce ne ușurează deseori viața este credința puternică de a merge împreună cu Dumnezeu, acolo unde El merge și a face aceleași gesturi pe care El le face. Isus doarme în barcă, în timp ce este furtună. Aceasta dovedește încredere și liniște interioară. Adesea noi ne agităm pentru foarte multe lucruri și vrem să facem totul chibzuit și precis. Suntem neputincioși în fața furtunii, bolilor grave, viitorului, însă dacă trăim împreună cu El, prezentul nostru are un sens profund. Vocea lui Dumnezeu liniștește, vindecă credința și astfel barca discipolilor devine precum barca lui Noe, cea în care Dumnezeu este prezent și poartă de grijă celor care cred în El.
Ce faci pentru ca să crești în credință?
Rugăciune
Vreau să unesc viața mea cu viața ta,
gândurile mele cu gâdurile tale,
atașamentele mele cu atașamentele tale,
inima mea cu inima ta,
lucrările mele cu lucările tale,
întreaga mea ființă cu ființa ta,
pentru ca, prin această unire, să devin
mai sfânt și mai plăcut înaintea Tatălui tău
și pentru a face viața mea
mai demnă de harul tău
și de răsplata veșniciei.
Vreau să unesc intențiile tale cu intențiile mele,
sfințenia faptelor tale cu ale mele
și perfecțiunea virtuțiilor tale mărețe
cu cele umile ale mele.
De pildă, când mă rog,
voi alătura sfințenia rugăciunii tale cu a mea:
în totalitatea vieții mele ca și în fiecare detaliu al ei,
mă voi alătura amplorii și măreției
intențiilor tale divine
în tot ceea ce am de făcut sau de pătimit.
Voi uni, dacă este posibil, privirea ta cu ochii mei,
cuvintele tale sfinte cu limba mea,
blândețea ta cu delicatețea mea,
umilirea și golirea ta de sine cu umilința mea,
într-un cuvânt, întreg spiritul tău divin cu faptele mele:
și atunci când, în una din lucrările mele,
descopăr un lucru ce nu provine de la spiritul tău
ci mai degrabă din centrarea pe mine însumi,
sau din vreun atașament prea puțin mortificat,
mă voi lepăda de el, tăgăduindu-l din toată inima.
Nu, Isuse al meu, făgăduiesc să nu am nimic în mine
care să nu fie în unire cu virtuțiile tale mărețe.
– Jean-Pierre Médaille SJ
Jean-Pierre Médaille a ajutat un grup de femei franceze să înființeze congregația Surorilor Sf. Iosif în 1648. El a pus bazele regulei lor, din care este luată rugăciunea de mai sus precum și altele din această carte, pe textul Exercițiilor Spirituale și pe Constituțiile Societății lui Isus
