Papa Francisc (foto: Vatican Media)
25.06.2023, Vatican (Catholica) – În contextul lecturii evanghelice de astăzi din ritul latin, cu îndemnul lui Isus „Nu vă temeți”, Papa Francisc a vorbit despre frici și a explicat de ce ar trebui cu adevărat să ne temem: de a ne risipi existența urmărind lucruri de puțină valoare. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua, duminică frumoasă!
În Evanghelia de astăzi Isus le repetă discipolilor Săi, de trei ori: „Nu vă temeți!” (Matei 10,26.28.31). Cu puțin înainte le-a vorbit despre persecuțiile pe care vor trebui să le îndure pentru Evanghelie, o realitate încă actuală: de fapt, Biserica încă de la începuturi a cunoscut, împreună cu bucuriile – și avea multe! -, atâtea persecuții. Pare paradoxal: vestirea Împărăției lui Dumnezeu este un mesaj de pace și de dreptate, întemeiat pe caritatea fraternă și pe iertare, și totuși întâlnește opoziții, violențe, persecuții. Însă Isus spune să nu ne temem: nu pentru că în lume totul va merge bine, nu, ci pentru că noi suntem prețioși pentru Tatăl și nimic din ceea ce este bun nu va fi pierdut. Așadar, ne spune să nu ne lăsăm blocați de frică, ci să ne temem mai degrabă de un alt lucru, unul singur. Care este lucrul de care Isus ne spune că nu trebuie să ne temem?
Îl descoperim prin imaginea pe care o folosește astăzi Isus: imaginea „gheenei” (cf. v. 28). Valea „gheenei” era un loc pe care locuitorii din Ierusalim îl cunoșteau bine: era marea groapă de gunoi a orașului. Isus vorbește despre ea pentru a spune că adevărata frică pe care trebuie să o avem este aceea de a arunca propria viață. Isus spune: „Da, să vă fie frică de aceasta”. Ca și cum ar spune: nu trebuie să vă temeți atât că veți îndura neînțelegeri și critici, că veți pierde prestigiu și avantaje economice pentru a rămâne fideli față de evanghelie, ci că veți risipi existența urmărind lucruri de puțină valoare, care nu umplu viața cu sens.
Și acest lucru este important pentru noi. De fapt, și astăzi putem fi luați în râs sau discriminați dacă nu urmăm anumite modele la modă, care adesea pun însă în centru realități de pe al doilea plan: de exemplu, a urmări lucrurile, și nu persoanele, prestațiile, și nu relațiile. Să dăm câteva exemple. Mă gândesc la părinți, care au nevoie să muncească pentru a întreține familia, dar nu pot trăi numai pentru muncă: au nevoie de timpul necesar pentru a sta împreună cu copiii. Mă gândesc și la un preot sau la o soră: trebuie să se angajeze în slujirea lor, dar fără a uita să dedice timp pentru a sta cu Isus, altminteri cad în mondenitatea spirituală și pierd sensul a ceea ce sunt. De asemenea, mă gândesc la un tânăr sau la o tânără, care au mii de angajări și pasiuni: școala, sportul, diferite interese, telefoane și rețele sociale, dar au nevoie să întâlnească persoanele și să realizeze visuri mari, fără a pierde timp în lucruri care trec și nu lasă semne.
Toate acestea, fraților și surorilor, comportă unele renunțări în fața idolilor eficienței și consumismului, dar este necesar pentru a nu ne pierde în lucruri, care după aceea sunt aruncate în gheenă, așa cum se făcea odinioară. Și în gheenele de astăzi, în schimb, adesea ajung persoanele: să ne gândim la cei de pe urmă, tratați adesea ca rebuturi și obiecte nedorite. A rămâne fideli față de ceea ce contează costă; costă a merge împotriva curentului, costă a ne elibera de condiționările gândirii comune, costă a fi puși deoparte de cei care „urmăresc valul”. Dar nu contează, spune Isus: ceea ce contează este a nu arunca binele cel mai mare, viața. Numai aceasta trebuie să ne înspăimânte.
Așadar, să ne întrebăm: eu de ce anume mă tem? Că nu am ceea ce îmi place? Că nu ajung la țintele pe care le impune societatea? De judecata celorlalți? Sau că nu îi plac Domnului și că nu pun pe primul loc Evanghelia Sa? Maria, mereu Fecioară, să ne ajute să fim înțelepți și curajoși în alegerile pe care le facem.