Sâmbătă, 10 iunie 2023
Marcu 12, 43-44
„Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.
Să nu facem nimic cu jumătate de măsură, mai ales în viața noastră spirituală. Ca și creștini avem datoria să umblăm mereu în lumină, să trăim cu totul pentru Isus. Isus ne spune clar că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni… Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Mt 6, 24; Lc 16, 13). Nu putem umbla în semiîntuneric. Să nu fim creștini de ocazie, creștini de conveniență. Să Îl iubim pe Isus cu toată ființa noastră, din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul (cf. Mt 22, 37) și să dăm totul, totul- chiar și din sărăcia noastră spirituală, pentru ca să propagăm însutit iubirea lui Isus în viața noastră, în întreaga lume. Puținul nostru, nimicul nostru este îndeajuns pentru Isus.
Rugăciune: Doamne Isuse, aș dori să pot să-Ți ofer o casă rezonabil de curată și de măturată în care să locuiești, dar nu pot. Pot să spun- cunoscând semnificația acestor cuvinte- „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu…”, dar Tu ești deja acolo! Alături de idolii de altădată. Podeaua este murdară și câteodată în cameră nu este aer- nici chiar pentru mine! Mă simt rușinat de prezența Ta acolo- și totuși Tu ai dormit într-o peșteră pe spatele unui măgar, pe timp de noapte, sub cerul înstelat al deșertului. Deci, dacă nu pot să schimb condițiile în care locuiești, permite-mi totuși să mă bucur pentru prezența Ta. Trebuie să cred cu tărie, Doamne, aceasta nu o pot pune la îndoială: Tu stai în casă cu păcătoșii- și marele meu păcat, Doamne Isuse, este de a nu vrea să fiu păcătos! Nici nu accept ușor- totuși, dovada este copleșitoare. Dar speranța este ca un semn de reînnoire în mijlocul unei lumi fără aer, dezordonată. Speranța vine de la Spiritul Tău. Mă odihnesc în această speranță, Doamne. (William Breault SJ)
