de Johan Pacheco
“Doi papi” este o carte de memorii a cardinalului Julián Herranz Casado despre propria experienţă în slujba lui Benedict al XVI-lea şi a lui Francisc, o mărturie a drumului Bisericii în ultimele decenii. În prefaţa semnată de Papa Francisc, mulţumeşte pentru “munca şi truda” operei: “Admir memoria sa şi vârsta sa tânără”. Există amintirea momentelor împărtăşite cu cardinalul pe care-l defineşte un “om al Bisericii, un om cu inimă eclezială”.
Excursus de şase decenii în slujba a şase papi
Francisc aminteşte o anecdotă: după conclavul în care a fost ales Benedict al XVI-lea, cardinalul Herranz l-a invitat pe cardinalul Hummes şi Bergoglio. O întâlnire, scrie papa, în care “am ieşit edificaţi de personalitatea sa de om al Bisericii, de om cu inimă eclezială”. Douăzeci şi unu de capitole: un excursus de la pontificatul lui Benedict al XVI-lea la cel al lui Francisc, precum şi amintirea celorlalţi pontifi care au influenţat viaţa autorului. Printre temele tratate, se află şi cele controversate: Vatileaks, pedofilie, reforme, demisia unui papă, chiar şi ostilităţile împotriva Suveranului Pontif. “Prin una dintre acele mângâieri ale Providenţei – şi pentru care sunt recunoscător din inimă în fiecare zi – am avut norocul inimaginabil de a sluji şase papi în Vatican, din acel îndepărtat an 1960 până astăzi. Nu mai puţin de şase decenii… şi deosebit de inedite cu ultimii doi”, scrie cardinalul în cartea sa.
Doi papi: faţa lui Isus din Nazaret
Herranz explică îndeosebi că “Benedict al XVI-lea şi Francisc reflectă, fiecare în modul său şi în aplicarea Conciliului Ecumenic Vatican II, faţa prietenească şi învăţătura bucuroasă a lui Isus din Nazaret, făcând abstracţie de presupusele diferenţe doctrinale, pe care unii le măresc pornind de la ideologii opuse şi extremiste sau pur şi simplu din cauza intereselor temporare de natură socio-politică”, afirmă el. “L-am cunoscut personal pe arhiepiscopul de München, Joseph Ratzinger, în iunie 1977, abia numit cardinal. La rândul său, prietenia mea cu cardinalul Bergoglio, arhiepiscop de Buenos Aires, a început în timpul conclavului din 2005, care l-a ales pe cardinalul Ratzinger ca Benedict al XVI-lea”, aminteşte autorul. Şi subliniază în acelaşi mod că: “cei doi papi m-au edificat cu virtuţile lor şi m-au onorat cu prietenia lor şi încrederea lor personală, mai mult decât merit eu şi cu gesturi emoţionante”.
Benedict al XVI-lea, Părinte al Bisericii
Cardinalul Julián Herranz, descriindu-l pe Benedict al XVI-lea ca un “Părinte al Bisericii pentru secolul al XXI-lea”, face aluzie la faptul că ale sale caracteristici personale “îl leagă, în dubla dimensiune intelectuală şi pastorală, cu Părinţii Bisericii, care au trăit evenimentele ecleziale şi sociale din primele secole ale creştinismului cu deosebită claritate doctrinală şi profund simţ de responsabilitate pastorală”. Autorul recunoaşte şi în Benedict al XVI-lea un păstor universal care a înfruntat cu hotărâre delictele foarte grave de abuz de minori: “Ratzinger a ridicat pentru prima dată în Sfântul Scaun oportunitatea de a reconsidera normele judiciare canonice şi pastorale împotriva acestor delicte foarte grave, pentru a facilita aplicarea lor şi a evita practica greşită urmată până atunci”. A fost şi primul papă, mărturiseşte Herranz, care “a voit să întâlnească şi să asculte victimele acestor delicte în călătoriile sale pastorale”. Şi adaugă: “Cu câtă conştiinciozitate şi tenacitate, mai înainte cardinalul Ratzinger şi apoi Benedict al XVI-lea, a menţinut activă responsabilitatea sa pastorală pentru a evidenţia şi a vindeca această rană teribilă în sufletul victimelor şi în tot poporul lui Dumnezeu”.
Benedict al XVI-lea şi Francisc: apropierea a două magisterii
În cartea sa “Doi Papi”, Herranz Casado subliniază şi apropierea şi continuitatea magisteriului lui Benedict al XVI-lea în Francisc: “Mai ales în enciclicele Laudato si’ şi Fratelli tutti, el este pe aceeaşi linie cu sensibilitatea şi preocuparea lui Benedict. Dumnezeu Creator şi Tată este în acelaşi timp cel care dă demnitate teologică naturii create şi care ne face fraţi şi surori”. “De aici durerea enormă a papei în faţa «războiului sacrileg» din Ucraina şi a multor altora care fac prezentă în mod diabolic în lume ideologia cainismului”, scrie cardinalul, făcând aluzie la marea preocupare şi dăruire a lui Francisc pentru căutarea păcii.
Francisc, papa “îndrăgostit” de săraci
Din întâlnirile personale cu Francisc, precum şi din schimbul de scrisori personale, cardinalul spaniol cu emoţie îl reevocă pe papa “îndrăgostit” care în primele zile ale pontificatului său a voit să meargă la Lampedusa pentru a însoţi pe cei care sufereau din cauza naufragiului migranţilor: “Personal, am elogiat cu entuziasm ideea că prima sa călătorie pastorală – de “îndrăgostit” – a fost nu ca “şef de stat”, ci ca “vicar al lui Cristos”, care a dat prioritate slujirii aduse săracilor, care mergea să “sufere împreună” cu ei durerea şi angoasa atâtor Cristoşi biciuiţi de lipsa de pace şi de loc de muncă”. Şi, în afară de asta, aminteşte rugăciunea ferventă în Piaţa “Sfântul Petru”, pe care papa a condus-o pentru persoanele afectate de pandemie în oraşele din toată lumea.
(După Vatican News, 4 iunie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu