Sâmbătă, 3 iunie 2023
Marcu 11, 29-32
Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, şi dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeţi-mi!” Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?» Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulţime căci toţi considerau că Ioan era într-adevăr un profet.
Evanghelia ne cheamă la a fi săraci cu duhul și la o iubire -crede și nu cerceta- pentru Isus. Isus este și om și Dumnezeu. Botezul reprezintă Sacramentul lăsat de Tatăl pentru a ne spăla de păcate și promisiunea de a-L lua de mână pe Isus pentru tot restul vieții. Ioan, un simplu om, s-a lăsat ghidat de Tatăl, și-a oferit viața Lui. Dumnezeu l-a chemat cu iubire pentru a-Și înfăptui lucrările, iar, la rândul său, Ioan a răspuns chemării din iubire, oferindu-și întreaga viață. E nevoie de oameni care să Îi permită lui Dumnezeu să lucreze prin ei și în ei.
Deși erau arhierei, cărturari, înțelepți, nu au putut cuprinde cuvintele lui Isus. Niciun răspuns nu era suficient, nicio dovadă nu era îndeajuns. Nu înseamnă că nu trebuie să întrebăm și să ne întrebăm, dar să Îl lăsăm pe Isus să ne răspundă și să Îl ascultăm cu adevărat. Rațiunea noastră e limitată, însă sufletul nostru Îl poate cuprinde și înțelege pe Isus. De ce? Simplu. Pentru că Isus e Iubire. Vrem răspunsuri la întrebările noastre, dar nu realizăm că există doar un singur răspuns și că Îl avem deja: Isus.
Rugăciune: „Scopul vieții noastre este de a trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna. Dumnezeu, care ne iubește, ne-a dat viață. Răspunsul nostru la această iubire Îi permite lui Dumnezeu să reverse în noi viața Sa fără margini. Toate lucrurile din această lume sunt daruri ale lui Dumnezeu, care ni s-au oferit pentru a-L cunoaște mai ușor pe El și pentru a răspunde mai prompt iubirii Sale.
Așadar, cântărim și folosim toate aceste daruri ale Sale pentru a ne ajuta să creștem ca persoane pline de iubire. Dar dacă unul dintre aceste daruri devine centrul vieții noastre, înlocuindu-L pe Dumnezeu, el împiedică înaintarea spre scopul nostru. În viața de zi cu zi, așadar, suntem chemați, să ne menținem echilibrul în raport cu toate aceste daruri create, până în punctul în care avem de ales și nu suntem constrânși de nicio obligație. Nu avem nevoie să ne îndreptăm dorințele spre sănătate sau boală, spre bogăție sau sărăcie, spre succes sau eșec, spre o viață lungă sau una scurtă. Căci totul are potențialul de a trezi în noi un răspuns mai profund pentru viața noastră în Dumnezeu. Singura noastră dorință și singura noastră opțiune ar trebui să fie aceasta: vreau și aleg ceea ce mă conduce mai bine spre aprofundarea vieții lui Dumnezeu în mine.” (Sf. Ignațiu, parafrazat de David L. Fleming SJ)
