Meditatie biblica La claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la 19.30
A ALES DOISPREZECE ȘI, COBORÂND ÎMPREUNĂ CU EI, S-A OPRIT (Lc 6,12-19)
12 În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea rugându-se lui Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea Tirului şi a Sidonului, de lângă mare, 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată mulţimea încerca să-l atingă pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.
Mesajul în context
Așa cum Moise s-a dus pe muntele Sinai și a coborât de acolo pentru a-i transmite poporului Legea, tot astfel Isus se duce pe munte și coboară de acolo pentru a aduce suprema revelație a lui Dumnezeu. Este noul legământ, cel definitiv, care ne dă o inimă nouă, pentru că este întemeiat pe iertarea prin care toți cunoaștem că el este Domnul. Atunci el va fi Dumnezeul nostru și noi poporul său (cf. Ier 31,31-34). Între comuniunea cu Domnul pe munte și coborârea lui pe câmpie, Luca plasează scena cu alegerea celor doisprezece apostoli. Alegerii celor Doisprezece acolo sus în înalt, îi corespunde grija ce le-o poartă tuturor aici jos. De fapt, a coborât pentru a transmite Cuvântul și a-l vindeca pe om.
Odată cu vindecarea mâinii sale drepte, omul își poate da seama ce trebuie să facă pentru a fi un fiu al Celui Preaînalt (v. 35 urm.). Acum are loc chemarea acelui nucleu care, la rându-i, îi va chema și pe alții, ducând mai departe lucrarea lui Isus. Sunt doar câteva persoane, doisprezece, dar trimise la toți, adică la cele douăsprezece triburi ale poporului lui Dumnezeu.
Prin chemarea celor Doisprezece și discursul evanghelic imediat următor se creează poporul cel nou care trăiește în acel „astăzi” al lui Dumnezeu: făcut din Cuvânt, face Cuvântul. Cei Doisprezece sunt mâna întinsă pentru a primi darul lui Dumnezeu și pentru a lucra împreună cu el. Lucrarea săvârșită de el este întotdeauna sacramentală: printr-un mic semn de iubire, dă o realitate infinită, și anume se dăruiește pe sine ca iubire. Această sacramentalitate, prin care infinitul își înfăptuiește lucrarea în micime, este necesară pentru că Dumnezeu este infinit, iar omul finit, dar făcut pentru infinit. Dar este necesară și pentru a respecta libertatea omului pe care Dumnezeu îl iubește și de către care vrea să fie iubit cu deplină libertate. Micimea nu se impune: doar se propune, motiv pentru care poate sau nu poate să fie acceptată.
Nu trebuie să uităm niciodată eficacitatea reală și infinită a semnului mic, atât la nivel personal, cât și la nivel eclezial. Altminteri am cădea în febra atotputerniciei, veche precum păcatul din Gen 3!
Chemarea la apostolat, dimineață a micii Biserici ce stă să apară (cf. 12,32), ia naștere din noaptea de rugăciune a lui Isus. Este ca și cum s-ar spune că, de fapt, chemarea ce pune bazele Bisericii ia naștere din comuniunea lui cu Tatăl încă dinlăuntrul nopții, adică din ascultarea și din iubirea față de el până la moarte. Și este o chemare la aceeași comuniune, scop al oricărui apostolat.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi-l pe Domnul pe munte, petrecându-și noaptea în rugăciune și coborând, după aceea, către lac împreună cu apostolii.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: harul de a ști că, prin mărturia neîntreruptă a celor Doisprezece în cadrul Bisericii, îl ascult chiar pe Isus și cuvântul său mântuitor.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– rugăciunea lui Isus pe timpul nopții
– alegerea celor Doisprezece
– coborârea și oprirea pe câmpie
– a asculta și a fi vindecați
– a-l atinge pe Isus
– puterea ce iese din el.