Joi, 24 mai 2023
Ioan 17, 20-26: „În acel timp, Isus, ridicându-și ochii spre cer, s-a rugat, zicând: << Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am revelat numele tău și-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei.>>”
Un pasaj cât se poate de intim ni-l prezintă pe Isus în dialog cu Tatăl său. El ar fi putut să traseze limitele confidențialității și să se roage Tatălui în tăcere, pentru că Tatăl nu are nevoie de vorbe pentru a înțelege glasul inimii. A dorit, însă, ca ucenicii lui să fie martori ai acestei rugăciuni calde, pline de încredere, iubire, dorință de comuniune. Erau vremuri în care legătura cu Dumnezeu era marcată de alte valori – adorație, cinstire, tradiție, ritual, lege, porunci, jertfă. Intimitatea cu Dumnezeu era ceva nemaiîntâlnit. Faptul că rugăciunea lui Isus reprezenta un dialog între Tată și Fiu, era ceva ieșit din comun, chiar scandalos. Ceea ce scandaliza era îndrăzneala lui Isus de a se considera pe sine vrednic de o astfel de onoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, această exclusivitate pe care se considera că și-o arogă. Totuși, Isus nu își arogă nicio exclusivitate. În ciuda unicității raportului dintre El și Tatăl, afirmă clar că oricine poate să i se adreseze Tatălui din postura de fiu. În partea finală a rugăciunii, se manifestă însăși misiunea lui Isus și anume ” ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei ”. O misiunea a revelării iubirii divine, care demaschează orice ipostază a Dumnezeului crud și războinic, pe care iudeii o venerau.
Cum este rugăciunea ta astăzi? Cine ești tu în raport cu Dumnezeu? Cine este El în raport cu tine? Cât de apropiată este relația ta cu El? Cum întreții această intimitate?
Tatăl nostru, care ești în ceruri,
Sfințească-se numele Tău,
Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta,
Precum în cer, așa și pe pământ!
Pâinea noastră cea de toate zilele,
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșelile noastre,
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Și nu ne duce pe noi în ispită,
ci de mântuiește de cel rău. Amin
