Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la 19.30
ÎNTINDE-ȚI MÂNA! (Lc 6,6-11)
6 Într-o altă zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi învăţa. Era acolo un om a cărui mână dreaptă era paralizată. 7 Cărturarii, însă, şi fariseii îl urmăreau ca să vadă dacă vindecă în zi de sâmbătă, ca să găsească de ce să-l acuze. 8 Dar el cunoştea gândurile lor şi i-a spus omului care avea mâna paralizată: „Ridică-te şi stai în mijloc!” El s-a ridicat şi a stat acolo. 9 Isus le-a spus: „Vă întreb dacă este permis în zi de sâmbătă să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” 10 Privindu-i pe toţi de jur împrejur, i-a spus: „Întinde-ţi mâna!” El a făcut astfel şi mâna lui s-a vindecat. 11 Dar ei s-au umplut de furie şi se sfătuiau ce-ar putea să-i facă lui Isus.
Mesajul în context
Prin Cristos, omului i se dă voie „să mănânce” în zi de sabat. Mai mult chiar, prin euharistie el trăiește de pe urma sabatului, pentru că Fiul Omului, Stăpânul sâmbetei, i-a pregătit ospățul la care el însuși „ia” „pâinea” și o „dă” ucenicilor (cf. fragmentul precedent). A mânca înseamnă a trăi: omul trăiește din Dumnezeu pentru că mănâncă din el. În acest fragment, ni se arată felul în care, mâncând în zi de sabat, omul poate și să înfăptuiască o lucrare conformă normelor lui: prin faptul că are un principiu nou de viață, este în măsură să împlinească lucrări noi.
Mâna omului, la început uscată și încremenită în posesie, acum se deschide și primește seva dătătoare de viață ce-i dă puterea de a-și săvârși lucrarea în funcție de hrana primită. Gestul acesta îl face asemenea lui Isus, cel care-și săvârșește lucrarea în zi de sabat la fel ca Tatăl; căci „tot ce face el, face și Fiul la fel” (In 5,19). Este cea de-a șaptea lucrare a Fiului, care ne introduce în ziua când Dumnezeu se odihnește.
De acum înainte, omul nu mai este exclus din viață și din lucrarea sabatului; căci, iată, Fiul Omului, Stăpânul sâmbetei, a venit să-l întâlnească. Mâinile lui bătute în cuie pe lemnul răului nostru scot cuiele din mâna noastră paralizată de pe urma păcatului. Suntem în sfârșit liberi să facem la fel ca Dumnezeu, dar dând ascultare cuvântului său. În felul acesta ajungem să fim colaboratorii lui. Iar lucrarea noastră ajunge să fie una „demiurgică”, asociată lucrării lui, având menirea de a aduce înapoi la scopul ei, care este el însuși, toată făptura ce și-a avut începutul în el.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mă într-o zi de sâmbătă în sinagogă, cu Isus și mulțimea.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să-mi deschid mâna pentru a primi darul lui Dumnezeu. Să-mi deschid inima, dorindu-mi-l pe cel care vrea să se dăruie ca viață a mea.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– într-o zi de sâmbătă în sinagogă
– mâna dreaptă paralizată
– cărturarii și fariseii urmăresc scena
– stai în mijloc
– întinde-ți mâna
– mâna lui a fost vindecată, adică făcută ca la-nceput.