de Andrea De Angelis
Importanţa mărturiei, darul tandreţei, dialogul între generaţii. Acestea sunt câteva dintre temele în jurul cărora a reflectat Papa Francisc la sfârşitul lunii trecute, la Budapesta, la întâlnirea cu fraţii din Societatea lui Isus, în cadrul celei de-a 41-a sale călătorii apostolice. Interviul integral publicat pe site-ul cotidianului “La Civiltà Cattolica”.
“Tinerilor trebuie să li se vorbească la fel ca unor adulţi, nu ca unor copii”, pentru că au nevoie de “mărturie şi autenticitate”. Este nevoie, şi în Biserică, să se contrasteze “Indietrismul, reacţia împotriva modernului”, care ajunge să fie “o boală nostalgică”. Acestea sunt câteva din reflecţiile pe care papa le-a avut în întâlnirea privată cu iezuiţii din Ungaria, petrecută în nunţiatură din Budapesta în ziua de sâmbătă, 29 aprilie 2023, în a doua zi după sosirea sa în capitala maghiară. Conversaţia episcopului de Roma cu iezuiţii a fost prezentată într-un articol din revista “La Civiltà Cattolica”, semnat de director, părintele Antonio Spadaro.
Coerenţă de viaţă
Papa Francisc a răspuns la şapte întrebări puse de câţiva dintre cei 32 de iezuiţi prezenţi. Între ei şi provincialul, părintele Attila Andras. Prima întrebare se referă la tineri, îndeosebi la pastoraţia dedicată lor şi modul în care trebuie să se comporte cu aceşti credincioşi. Papa a sugerat un cuvânt, “mărturie”, care “înseamnă coerenţă de viaţă”, altminteri “se ajunge – a afirmat el – ca acel cântec al lui Mina, cuvinte, cuvinte, cuvinte”, dar “fără mărturie nu se face nimic”. Aşadar, mărturie înseamnă şi “coerenţă, pentru că tinerii nu tolerează limbajul dublu” şi “cu tinerii în formare trebuie să se vorbească precum adulţii, aşa cum se vorbeşte cu oamenii, nu cu copiii”. Apoi pontiful a subliniat importanţa dialogului dintre tineri şi bătrâni, pentru că “profeţia unui tânăr este aceea care se naşte din raportul tandru cu bătrânii”.
Călătoria în Ungaria
Unul dintre părinţii iezuiţi l-a întrebat apoi pe Papa Francisc ce anume l-a determinat să se întoarcă la Budapesta. “Motivul – a fost răspunsul – se află în faptul că prima dată trebuia să merg în Slovacia, dar la Budapesta era Congresul Euharistic. Aşadar, am venit aici pentru câteva ore. Dar am făcut promisiunea de a mă întoarce şi m-am întors”. Vorbind tot despre tineri, atenţia a mers după aceea la două cuvinte: autenticitate şi duioşie. Acesta din urmă “este unul din cuvintele cheie ale lui Dumnezeu: apropiere, compasiune şi duioşie. Acesta este stilul lui Dumnezeu”. După aceea a lăsa tinerilor libertatea de a fi autentici, “ca să spună – a cerut papa – ceea ce simt”.
Abuzurile şi condamnările
După aceea papa a fost întrebat cum este posibil să îi iubim ca fraţi chiar şi pe cei care au comis abuzuri sexuale, oferind compasiunea pe care Evanghelia o cere pentru toţi, chiar şi celor care au fost condamnaţi. “Nu este deloc uşor, întrebarea ta este foarte puternică”, a răspuns Papa Francisc, explicând că “abuzatorul trebuie condamnat, dar ca frate”. În acest sens, “a-l condamna trebuie înţeles ca act de caritate”, pentru că “există o logică, o formă de a-l iubi pe duşman care se exprimă şi aşa”, deşi nu este “uşor de înţeles şi de trăit”. “Şi ei – a continuat el – sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi este nevoie de o pastoraţie. Merită o pedepsire, dar în acelaşi timp şi o îngrijire pastorală”.
Istoria dramatică a părintelui Jálics
Papei i s-a cerut să vorbească şi despre raportul său cu părintele Ferenc Jálics, iezuitul care în 1976, în Argentina, a fost închis în celulele subterane din Esma, unul din cele mai mari centre de detenţie, tortură şi exterminare ale dictaturii argentiniene. Regimul militar a încercat să-l implice pe fostul provincial părintele Bergoglio care în schimb s-a străduit pentru a-l salva. “Jálics a venit imediat la mine şi am vorbit”, a relatat papa, amintind eliberarea sa, petrecută după ce a îndurat “ameninţări şi torturi”. “Eu l-am sfătuit să meargă la mama sa în Statele Unite. Situaţia era într-adevăr prea încurcată şi nesigură. După aceea – a continuat el – s-a dezvoltat legenda că eu i-aş fi predat pentru ca să fie întemniţaţi. Să ştiţi că în urmă cu o lună Conferinţa Episcopală Argentiniană a publicat două volume din cele trei prevăzute cu toate documentele referitoare la cele petrecute între Biserică şi militari. Găsiţi totul acolo”. Papa Francisc a amintit apoi şi pe celălalt iezuit arestat, Orlando Yorio. “Vreau să adaug că atunci când Jálics şi Yorio au fost luaţi de militari, situaţia care se trăia în Argentina era încurcată şi nu era deloc clar ce anume trebuia să se facă. Eu am făcut ceea ce simţeam să fac pentru a-i apăra. A fost – a spus el – o situaţie foarte dureroasă”.
Pericolul “indietrismului”
În sfârşit o întrebare a fost pusă despre Conciliul Vatican II şi îndeosebi despre modul în care să se găsească glasul lui Dumnezeu iubind propriul timp. “Conciliul încă este în curs de punere în aplicare şi – a afirmat Papa Francisc – ştiu că rezistenţele sunt teribile. Există un restauraţionism incredibil”. De aici invitaţia de a nu avea teama de a schimba, pentru că “mergând înapoi nu se păstrează viaţa, niciodată. Trebuie schimbat”, în timp ce astăzi “pericolul este înapoierea, reacţia împotriva modernului”, şi aceasta este “o boală nostalgică”. “Acesta este motivul – a explicat el – pentru care am decis că acum este obligatoriu să se obţină permisiunea de a celebra conform Liturghierului roman din 1962 pentru toţi preoţii noi abia consacraţi. După toate consultările necesare, am decis asta pentru că am văzut că acea măsură pastorală bine făcută de Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea era folosită în mod ideologic, pentru a se întoarce înapoi”.
(După Vatican News, 9 mai 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu