Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, în fiecare joi de la 19.30
33 Însă aceştia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, la fel şi cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă şi beau”. 34 Isus le-a spus: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească, atât timp cât mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. În zilele acelea vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă şi bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Tot aşa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. 38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufurif noi. 39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.
Mesajul în context
Isus a dus la bun sfârșit șase lucrări: prin cuvântul său a biruit vrăjmașul, principiul decăderii și originea răului (4,31 urm.); apoi a vindecat-o pe soacra lui Petru (4,38 urm.) și a făcut rodnică neputința ucenicilor (5,1 urm.); l-a curățat pe lepros (5,12 urm.) și l-a pus pe picioare pe paralitic (5,17 urm.); și, în sfârșit, l-a ridicat pe Levi păcătosul (5,27 urm.). Prin toate acestea avem de-a face cu experiența creației noi ce s-a împlinit în botez. Ea culminează în persoana păcătosului împăcat și restituit sieși. Dar creația cea nouă nu ia sfârșit în ziua a șasea. Își găsește împlinirea în ziua a șaptea, ziua în care Dumnezeu însuși intră în comuniune de viață cu omul. Luca, cel care începe cu vestirea anului jubiliar (4,16 urm.) – ce are loc după trecerea a șapte săptămâni de ani! – trece acum la descrierea a șapte sabaturi în care Isus înfăptuiește lucrări (4,16 urm.; 4,31 urm.; 6,1 urm.; 6,6; 13,10 urm.; 14,1 urm.; 23,54 urm.). Lucrarea sa reprezintă perfecțiunea sabatului, împlinirea întregii opere a lui Dumnezeu în Dumnezeu: în istoria lui Isus, Dumnezeu este perfect în operele sale, iar operele sale sunt perfecte în el.
Cel botezat trăiește în acest an jubiliar, care se înfăptuiește „astăzi” în urechile celui ce-i ascultă cuvântul (cf. 4,21). Dând ascultare cuvântului, trăiește din hrana lui Dumnezeu și ia parte la ospățul escatologic (Is 26,6-10). Dumnezeu este hrana și viața lui: este ziua nunții, a hainei celei noi și a vinului nou!
Pasajul acesta are rolul de a-l ajuta pe cel botezat să ia cunoștință de starea lui nouă de viață. Termenii folosiți pentru descriere sunt cei mai ușor și mai simplu de regăsit în experiența umană: hrană și haină, necesare vieții; iubire și vin, necesare pentru ca o astfel de viață să fie omenească.
Textul este construit pe grupuri de câte două acțiuni puse una în fața celeilalte: a posti / a se ruga, a mânca / a bea, vechi / nou, toate avându-și punctul de susținere în absența / prezența mirelui. Prin toți acești termeni se exprimă trecerea de la rânduiala veche a legii și a promisiunii la cea nouă a evangheliei și a împlinirii sale. Începe epoca ospățului mesianic. Dacă hrana face trimitere la viață, nunta, haina și vinul cel nou fac referire la calitatea acestei vieți noi.
În acest pasaj poate fi citit un răspuns dat de prima comunitate a credincioșilor tendințelor fariseico-botezătoare ivite în sânul ei. Acestor probleme cu care se confruntau ucenicii săi, Isus le răspunde direct cu comportamentul și cuvântul său.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi ospățul din casa lui Levi.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să mă bucur de prezența mirelui și să trăiesc noutatea de viață a iubirii lui.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– postul fariseilor și al ucenicilor lui Ioan Botezătorul
– ucenicii lui Isus mănâncă și beau
– mirele este cu ei
– mirele va fi luat de la ei
– a strica haina cea nouă pentru a face din ea o bucată care să se potrivească la cea veche
– vin nou în burdufuri noi
– vinul nou este mai bun decât vinul vechi.