Miercuri, 26 aprilie 2023
Ioan 6,35-40 „aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni…”
Sufletului îi este destinată veșnicia. Creatorul cunoaște rostul creației sale și are grijă de ea pentru a o ajuta să ducă la îndeplinire planul măreț ce îi este destinat. Domnul vrea să fie locul nostru de refugiu, umărul pe care putem plânge și prietenul alături de care ne putem bucura.
Bunătatea Lui este infinit mai mare decât păcatele noastre și ne vrea fericiți încă de la
începutul Creației. Își dorește să pătrundă în inima fiecăruia și să nu o părăsească niciodată. Indiferent de locul unde trăim, de condiţii, indiferent de starea noastră, El are nevoie de fiecare pentru a transforma lumea, a se face cunoscut și a vindeca durerile din multe inimi.
Când puterile noastre nu ne mai ajută, Dumnezeu ne ia de mână și ne conduce pe căi de odihnă, ferindu-ne de răutatea ce ne întunecă privirea. Fiecare e prețios în ochii Lui, un mozaic constituit din bucăți perfecte. Cu tot cu imperfecțiunile noastre, El ne iubește perfect.
Când i-ai povestit Domnului, ultima dată, planurile tale?
Rugăciune:
„Cerne, Doamne, liniștea uitării
peste nesfârșita suferință,
seamănă întinderi de credință
și sporește roua îndurării.
Răsădește, Doamne, dragostea și crinul
în ogorul năpădit de ură
și așterne peste munți de zgură
liniștea, iertarea și seninul.
Cerne, Doamne, liniștea uitării
peste nesfârșita suferință,
seamănă întinderi de credință
și sporește roua îndurării.”
Amin!
(Corneliu Coposu)
-Alma Ciobanu
