Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9 A, in fiecare joi de la 19.30
DOAMNE, DACĂ VREI, POȚI SĂ MĂ CUREȚI (Lc 5,12-16)
12 Pe când se afla într-una dintre cetăţi, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 13 Întinzându-şi mâna, l-a atins spunându-i: „Vreau. Fii curăţat!” îndată lepra l-a părăsit. 14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci „mergând, arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ceilalţi”. 15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-l asculte şi să fie vindecate de bolile lor. 16 Însă el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga..
Mesajul în context
Petru a recunoscut despre sine că era „un om păcătos” (v. 8). Isus, în loc să se îndepărteze de el, îl cheamă la o viață nouă. Căci „nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii; nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire” (v. 31 urm.). Acum însă nu mai este singur. I-a chemat pe ceilalți cu ei, ca să asculte cuvântul său de îndurare (6,27-38). Doar așa vor ajunge „fiii Celui Preaînalt” (6,35), la fel ca el, ascultătorul desăvârșit al Tatălui ce urmează a fi ascultat (cf. 9,35).
Pe drumul acestei ascultări ce se deschide acum, Luca ne înfățișează două căi ce se luminează una pe alta.
Cea dintâi este pentru Israel, poporul născut din ascultare, care-și cunoaște propriul păcat al neascultării ce duce la moarte. În această parte (5,12–6,49) sunt adunate la un loc temele fundamentale, atât de dragi poporului lui Israel: purificarea, păcatul, iertarea, ospățul mesianic și sabatul de pe urmă, puse la dispoziție noului popor care ascultă revelația Dumnezeului îndurării, împlinită de către Isus prin fapte (5,12–6,19) și cuvinte (6,20-49).
Cea de-a doua este pentru toți. Are ca principiu însuși cuvântul pe care Isus îl înfăptuiește spre folosul sărmanilor păgâni păcătoși. Este ca o sămânță care crește și poartă rod, înrudindu-ne astfel cu Cristos, moștenitori ai aceleiași promisiuni făcute poporului lui Israel (7,1–8,21).
Omul devine ceea ce ascultă: ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este fundamentul împărăției lui Dumnezeu. Dar omul nu este în stare să asculte, este mort și păcătos datorită neascultării sale.
Așa cum Dumnezeu le-a chemat pe toate la viață din nimic, tot astfel Isus cheamă din moarte la viață: el este Cuvântul viu de har și îndurare care-l reînnoiește pe om. Este de ajuns ca acesta să știe despre sine că este păcătos, precum Petru, și să-l cheme în ajutor, precum leprosul: „Dacă vrei, poți să mă purifici”. La acest strigăt, Isus ne răspunde în mod obligatoriu: „Da, vreau!”
Pasajul ne descrie această schimbare produsă de întâlnirea cu Isus.
Comunitatea care-l citește, vede în lepros propria sa experiență de purificare, săvârșită prin botez: trecerea de la omul cel vechi, cuprins în mrejele păcatului și ale morții, la omul cel nou, ținut în puterea harului și a vieții celei noi. Se înfăptuiesc astfel „cuvintele de har” care ies din gura lui Isus și duc la „vestea cea bună” a mântuirii lui Dumnezeu (4,22). Această mântuire este „pentru orice făptură” (3,6), chiar și cea mai pustiită de lucrarea morții.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi cetatea și pe leprosul care strigă.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: Doamne, dacă vrei, poți să mă purifici.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– leprosul
– Doamne, dacă vrei, poți să mă purifici
– Isus își întinde mâna și-l atinge
– vreau: fii purificat!
– îndată lepra s-a îndepărtat de el
– nu spune asta nimănui
– vestea despre el se răspândea tot mai mult
– a-l asculta și a fi vindecați
– stătea în locuri pustii și se ruga.