“Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” Aceste cuvinte şi imaginea Sfintei Treimi milostive ne-au stat înaintea ochilor pe tot parcursul misiunilor populare ce au avut loc la Parohia “Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi între 16 şi 19 martie 2023, sub îndrumarea părintelui iezuit Marius Taloş. Liturghia de deschidere a fost celebrată de Preasfinţitul Petru Sescu iar încheierea a avut loc cu însoţirea Preasfinţitului Petru Gherghel.
Îndrumările părintelui Marius s-au întrepătruns cu întâlniri de comuniune şi de împărtăşire în grupuri mici şi cu valoroase momente de Lectio divina, sub îndrumarea părintelui paroh Daniel Iacobuţ. A fost uimitor să descoperim cum, parcurgând, pas cu pas, pătimirea lui Cristos, fiecare tristeţe era transformată în motiv de bucurie, fiecare rană în vindecare, tăcerea în glasul iubirii, răul în bine.
Alegând ca temă pentru misiuni: “Exerciţii de conştientizare pentru Postul Mare“, părintele Marius Taloş ne-a îndrumat, cu aceeaşi blândeţe şi ghiduşie specifică lui, cum să trăim cât mai mult în prezent:
Când spunem “conştientizare” şi “tineri”, la ce altceva ne-am putea gândi decât la îndrăgosteala specifică vârstei? Era plin subsolul catedralei la cateheza pentru tineri, când ne-a vorbit părintele despre diferenţa dintre Iubire şi Dependenţă şi că “Îndrăgostit înseamnă atent” – “Nu există dragoste la prima vedere, ci ATENŢIE la prima vedere”. Iar apoi, o iubire deplină, adevărată, va avea mereu trei ingrediente: intimitate, pasiune şi angajament. Toate trei, căci fără intimitate nu are sens, fără pasiune nu e plăcută, iar fără angajament e fără viitor. Cu toate, însă, este… Completă.
Am învăţat în prima zi să fim atenţi la respiraţia noastră, şi mai mult decât doar atenţie, să “ne rugăm respirând şi să respirăm rugându-ne”. Am învăţat că o rugăciune poate fi şi un singur cuvânt, repetat când inspirăm şi când expirăm (sau în pauzele dintre aceste două acţiuni). Sau două cuvinte. Sau o frază scurtă. Sau chiar rugăciunile cele mai cunoscute şi mai dragi nouă, spuse rar, cu atenţie, din inimă. Iar apoi am trăit aceste rugăciuni, reuniţi în faţa Domnului într-un moment de adoraţie euharistică.
Iar pentru cateheza adulţilor o temă mai potrivită pentru o mai mare conştientizare nu putea să existe: “Vreme este pentru… gestionarea creştină a timpului“. Am fost invitaţi să ne oprim… şi să ascultăm, să observăm, să oferim, să mulţumim… Am primit foi cu 10 idei de acţiuni pe care le-am putea încerca “astăzi”, iar fiecare dintre ele a fost citită de cineva dintre noi, cei prezenţi, adăugând apoi o notă personală ideii. “Doar astăzi îmi voi face un program… Şi mă voi păzi de două rele: graba şi indecizia”, “Doar astăzi voi şti din adâncul inimii mele că Dumnezeu are grijă de mine ca nimeni altcineva pe lume”…
A doua zi a fost despre conştientizarea corpului nostru, “chilia noastră, fratele trup”, după cum îl cita părintele pe Sfântul Francisc de Assisi. Ochii, urechile, gura, mâinile, picioarele: discutând despre fiecare, am descoperit cât de multe referinţe biblice se referă la ele! Ne-am retras apoi, cu toţii, în Catedrala “Adormirea Maicii Domnului”, unde, sub îndrumarea părintelui Marius, am zăbovit, pe rând, câteva momente asupra fiecărei părţi a corpului nostru, după ce părintele ne-a citit câte o binecuvântare specifică pentru fiecare.
Un moment aparte de apropiere a sufletelor a fost şi când, în biserică, părintele ne-a invitat să spunem cu voce tare, fiecare când simte, un cuvânt sau o frază scurtă din Biblie care ne este mai apropiat inimilor noastre. A fost minunat cum, într-o atmosferă de tăcere, în faţa Tabernacolului, se auzea din când în când câte o voce în biserică spunând cuvinte care aduceau pace şi încurajare.
La cateheza pentru tinerele cupluri, părintele Marius a povestit despre cele patru anotimpuri ale iubirii într-un cuplu: de la primăvara plină de anticipare, planuri şi speranţă, prin vara împlinitoare şi toamna în care apare detaşarea şi neglijarea, spre o iarnă a răcelii şi a deznădejdii. Iar pentru a ne păstra relaţiile într-un anotimp cald, un cuvânt a fost în centrul discuţiei: ascultare. Ascultare fără a judeca, ascultare cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu tot corpul, ascultare a sentimentelor şi a faptelor, ascultare cu drag şi cu empatie.
Misiunile s-au încheiat duminică cu un aer de sărbătoare. La Sfânta Liturghie de la ora 11, părintele Marius a încheiat predica şi misiunile cu invitaţia de a rămâne cât mai aproape de Isus, pentru a deveni cât mai mult ca Isus: aproape de Isus blând, vom învăţa blândeţea… aproape de Isus iubitor, vom învăţa iubirea…
Pentru că a doua zi urma să fie şi sărbătoarea Sfântului Iosif, întreaga comunitate i-a sărbătorit la această Sfântă Liturghie pe toţi tăticii prezenţi, proiectând în faţă desene realizate special de copii pentru această zi şi însoţite fiecare de părintele Marius prin descrieri şi povestioare care au atins toate inimile prezente. Apoi am coborât cu toţii cu bucurie la subsolul catedralei, unde ne aşteptau tot felul de bunătăţi. Cât de mare este subsolul catedralei noastre, era plin ochi de oameni care se bucurau de comuniune, de zilele care tocmai se încheiaseră şi… de sarmale! Aşa da sărbătoare şi sărbătorire!
Mulţumim din suflet părinţilor îndrumători şi organizatori. Şi mulţumim Domnului pentru această oază de timp de conştientizare…
Încheiem cu o rugăciune care a fost menţionată de mai multe ori în timpul misiunilor, o rugăciune a Sfântului Patriciu. Fie să ne rămână în gânduri şi în suflete, astfel încât, mereu cu Cristos, să fim cea mai bună versiune a noastră… doar astăzi.
Cristos cu mine,
Cristos înainte,
Cristos în urmă,
Cristos în mine,
Cristos dedesubt,
Cristos deasupra,
Cristos la dreapta,
Cristos la stânga,
Cristos când mă culc,
Cristos când şed,
Cristos când mă scol,
Cristos în inima a tot cel ce cugetă la mine,
Cristos în gura a tot cel ce vorbeşte cu mine,
Cristos în tot ochiul ce mă vede,
Cristos în toată urechea ce mă aude.
Ioana Barcan