Maestru de umanitate
de Salvatore Cernuzio
“Bun samaritean”, “fraternitate”, “casă comună”. Apoi “migraţie”, “sacrament” al întregului magisteriu. Cardinalul iezuit Michael Czerny, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, cuprinde în aceste cuvinte-cheie cei zece ani ai Papei Francisc la conducerea Bisericii Universale. O Biserică ce a devenit cu pontiful argentinian “mai inclusivă faţă de săraci, femei, evacuaţi şi marginalizaţi”. O Biserică – spune Czerny în colocviu cu mass-media vaticane – şi “mai atentă la creaţie şi deschisă la dialogul interreligios, mai sinodală, mai milostivă şi departe de cultura clericalismului”.
Eminenţă, ne apropiem de cei zece ani ai alegerii lui Jorge Mario Bergoglio. Sunt multe mesajele, temele şi provocările de-a lungul pontificatului. Cum aţi sintetiza dumneavoastră deceniul lui Francisc pe scaunul lui Petru?
L-aş cuprinde în câteva cuvinte precum bun samaritean, fraternitate, casă comună. Acestea nu sunt priorităţi abstracte, ci globale; sunt priorităţi pentru responsabili, credincioşi şi persoane de bunăvoinţă, pentru toţi cei care au la inimă viaţa umană şi viitorul familiei umane.
După părerea dumneavoastră, pontificatul cum va continua în viitor? Şi anume, care sunt temele şi provocările la care magisteriul Papei Francisc va trebui să privească?
Cred că, graţie şi reformei Curiei Romane, necesitatea cea mai urgentă este un “salt de calitate” al Bisericilor locale. Nu este un program politic a priori, ci invitaţia la vocaţia şi la misiunea de a însoţi Bisericile locale în priorităţile lor, în urgenţele lor.
Tocmai privind la reforma cristalizată în Praedicate Evangelium, Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale pe care dumneavoastră îl prezidaţi s-a adaptat imediat la “misionaritatea” Curiei dorită de papa, schimbând structura sa internă. Acum cum vă mişcaţi?
Principala noastră misiune este să încercăm să facem totul pentru a asculta Bisericile locale şi pe toţi cei care îmbrăţişează provocarea dezvoltării umane integrale. Noi rămânem alături pentru a înţelege în ce mod să ajutăm, să încurajăm, să stimulăm precum şi să criticăm, aşadar, să ajutăm Biserica să crească şi să dea răspunsuri lumii de astăzi. Întrebarea trebuie să fie: care sunt temele de preocupare principală pentru Bisericile locale? Săracii, îngrijirea creaţiei, sănătatea, (ne)siguranţa, migraţiile? Iată, aşadar, dezvoltăm totul în relaţiile reciproce.
Eminenţă, această lume este rănită astăzi de război, dar şi de fenomenul migrator. Este rănită, de puţine zile în urmă, de tragedia care a atins sudul Italiei cu moartea a peste 70 de persoane. Dumneavoastră aveţi o lungă experienţă în domeniul migraţiilor. Ce credeţi despre aceasta pe care mulţi o definesc “o tragedie anunţată”?
Nu a fost o tragedie anunţată, ci o tragedie denunţată. Cred că este ipocrit a spune nu că a fost posibil de dat un răspuns… Nu, nu am ştiut sau nu am voit să anticipăm. În Biserică, începând de la Papa Francisc, mulţi au subliniat asta de mii de ori: nu există nicio surpriză în aceste evenimente, sunt lucruri prevăzute şi foarte politice. În afară de a fi foarte triste.
Papa, la Angelus, a lansat un apel foarte puternic cerând să se oprească traficanţii. Aceea este problema?
Şi aceea. Însă cred că problema din amonte este o dezorientare, o incoerenţă şi în politica migratoare europeană. Asta, pe de o parte; pe de altă parte, sunt traficanţii care sunt vicleni, impresari şi profită de incoerenţă pentru a face să prospere businessul lor.
Vorbind despre migraţii şi întorcându-ne cu privirea la pontificatul papei, unul din momentele cele mai simbolice a fost călătoria din iulie 2013 la Lampedusa. De atunci, papa n-a încetat niciodată să atragă atenţia lumii cu privire la această tematică şi cu privire la aceşti oameni constrânşi să abandoneze propriile ţări…
Se poate spune că tema migratoare este “sacramentul” magisteriului Papei Francisc. Această problematică aşa de concretă, aşa de umană precum şi aşa de “sfântă” în sensul importanţei sale foarte mari, el a încercat s-o comunice tuturor credincioşilor şi nu numai. Papa i-a făcut pe toţi din lume să înţeleagă cât de fundamentală este demnitatea vieţii umane şi necesitatea de a răspunde aproapelui nostru. El a făcut relevant fenomenul migrator, a făcut evidentă prezenţa lui Isus, a Sfintei Familii, între cei care fug. Le-a deschis tuturor posibilitatea de a răspunde – în calitate de creştini şi de oameni – cu învăţătura sa: a primi, a promova, a proteja şi a integra.
Aceste patru indicaţii ale papei, în lumina şi a tragediilor recente, după părerea dumneavoastră, au fost înţelese şi receptate?
Desigur, toate persoanele au înţeles ceea ce papa a spus, chiar şi responsabilii acestor aşa-numite tragedii care sunt mai degrabă o crimă. Sunt rezultate ale acţiunilor politice. Aşadar, atenţie să nu se amestece cele două lucruri… Cuvintele lui Francisc ajung la toţi, înainte de toate credincioşii, persoanele care cred în Dumnezeu, în viaţă, în fraternitate, în casa comună. Aceştia răspund la cuvintele Sfântului Părinte, nu cedează în faţa unei refuzări crunte şi inumane a aproapelui.
Dumneavoastră ce urare aţi vrea să-i faceţi papei?
Mai mult decât o urare, este dorinţa puternică să mai primească harul şi să ştie cât de infinită este recunoştinţa noastră, recunoştinţa întregii lumi pentru aceşti zece ani care ne-au schimbat în bine pe toţi.
(După L’Osservatore Romano, 10 martie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu