Sâmbătă, 11 martie 2023
Luca 15, 29-32
„El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care ți-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”
De multe ori ne purtăm ca fiul cel mare în relația noastră cu Dumnezeu. Îl luăm la rost pe Tatăl și încercăm să justificăm purtarea noastră prin cuantificarea acțiunilor creștine: respectăm poruncile Sale, ne rugăm, mergem la liturghie în zilele de sărbătoare, medităm cu cuvântul Lui, facem fapte bune și Îl iubim pe Tatăl. „Ținem scorul” faptelor bune. Ne considerăm mai buni, mai importanți, mai merituoși, superiori celorlalți, care nu trăiesc astfel. Ajungem să judecăm și gândurile noastre să ne tulbure mintea și sufletul. Dar, în acel moment, Tatăl ne spune: „Tu ești cu mine totdeauna și toate ale mele sunt ale tale.” Oare se referă aici doar la lucrurile materiale pe care le-am primit? Sau, mai degrabă la binecuvântările nevăzute, imateriale, interioare? Ce este „al Lui”? Bunătatea, umilința, pacea, judecata pură și dreaptă, blândețea, înțelegerea, aprecierea Lui față de noi (aprecierea și validarea eforturilor pe care căutăm să le primim din partea celorlalți), Iubirea nemărginită. Tatăl ne spune: Tot ce am, tot ce sunt e al tău- Eu sunt al tău! În răzvrătirea și nemulțumirea noastră, Dumnezeu ne asigură (din nou) că e cu noi; e mereu cu noi și ne iubește, pentru că suntem ai Lui!
• Să vorbesc deschis cu Tatăl și să Îi spun: Tată, Îți ofer astăzi ceea ce am și ceea ce sunt, ca să pot primi ceea ce ai și ceea ce ești!
Rugăciune: Dumnezeule purtător de grijă, Tu consideri păcatele noastre un bâlbâit simptomatic, o luptă modestă, pentru a ignora realitatea noastră confuză a vulnerabilității Tale intenționate: „Te iubesc pentru că nu pot face altfel, Te-am creat, cu fiecare parte din tine: tot ceea ce este ascuns și tot ceea ce este la vedere, tot ceea ce este încurcat și chiar și ceea ce este în ordine. Tu ești, cu riscul de a mă repeta, prețios pentru mine. Tu ești prețios în ochii mei, pentru că… doar pentru că ești al meu. Asta e de ajuns pentru mine. Și va trebui să fie de ajuns și pentru tine. Luptă-te cu asta până obosești și apoi relaxează-te și dă-te bătut. Respiră adânc și bucură-te.” (Michael Moynahan SJ)
*În plus, meditează la: Isaia 43, 1-7
