Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la 19.30
15. ASTĂZI S-A ÎMPLINIT SCRIPTURA ACEASTA PE CARE AȚI ASCULTAT-O CU URECHILE VOASTRE (Lc 4,14-30)
14 Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, şi faima lui s-a răspândit în tot ţinutul dimprejur. 15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era lăudat de toţi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicatc ca să citească. 17 I s-a dat cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimisd să proclam celor închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de îndurare al Domnului. 20 A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau îndreptaţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”. 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum, fă şi aici, în patria ta». 24 Adevăr vă spun că nici un profet nu este acceptat în patria sa 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete pe tot pământul, 26 dar Ilie nu a fost trimis la nici una dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat decât doar Naaman Sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Sculându-se, l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza prăpastie de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.
Mesajul în context
În episodul ispitirilor, am văzut mijloacele pe care Cristos le refuză pentru a arăta că este Fiul lui Dumnezeu; acum le vedem pe cele de care se folosește: vestirea cuvântului de fraternitate așa cum îl trăiește el, de la Nazaret până pe malurile Iordanului și de pe malurile Iordanului până pe cruce.
Prin puterea Spiritului Sfânt își începe el activitatea de slujire și inaugurează anul jubiliar, când cu toții trăim paternitatea lui Dumnezeu prin fraternitatea dintre noi: aceasta este poarta de intrare în țara făgăduită. Isus se prezintă ca împlinire a „cuvântului de har”, ce duce cu sine binecuvântarea lui Dumnezeu și îndeplinirea promisiunii (vv. 16-19). Evanghelistul dorește să-l facă pe cititor să se întâlnească cu acest cuvânt de har vestit „astăzi” (vv. 20 urm.). Este cuvântul ce-și are rădăcinile în trecut – promisiunea lui Isaia și figurile lui Ilie și Elizeu – și se actualizează „astăzi”, în acest veșnic „astăzi” al lui Dumnezeu ce s-a împlinit odată pentru totdeauna în Isus și se împlinește ori de câte ori Cuvântul este vestit în numele lui.
Sfânta Scriptură își află împlinirea în urechile celor care-l ascultă pe Isus vestind-o (v. 21): tot ceea ce promite ea, se vestește ca fiind realizat în el. Ascultarea cuvântului său, prin faptul că este rostit chiar de către el, duce la desăvârșita împlinire a Scripturii prin credință, cea care face să se întâmple „și aici” astăzi ceea ce a săvârșit el atunci în Cafarnaum (v. 23).
Și, în fine, taina lui Isus, respins de către ai săi și primit în altă parte (vv. 22-30), anticipează destinul său, menit a cunoaște refuzul și a fi un „semn de contradicție” (2,34 urm.), dar care tocmai de aceea va fi lumină pentru luminarea neamurilor și slavă pentru poporul lui Israel (2,30 urm.). Începutul activității de slujire a lui Isus conține și sfârșitul ei.
Isus ne apare încă de la început a fi ceva mai mult decât un scrib și un profet: nu doar că explică tuturor cuvântul lui Dumnezeu, dar îl și actualizează. Această actualizare nu constă în a adapta cuvântul Domnului la situația vremii respective, ci în „a-l face actual”: adică transpune în act tot ceea ce spune Cuvântul, iar prin ascultare face viața Cuvântului actuală, contemporană. Isus este ascultătorul care împlinește mesajul cuvântului, este ascultătorul prin excelență, cel în care cuvântul lui Dumnezeu își găsește deplina realizare. El, Fiul cel ascultător, este împlinirea oricărui cuvânt.
Astfel, și pentru noi, faptul de a actualiza Cuvântul înseamnă a asculta evanghelia. Dându-i ascultare, ajungem să fim actuali acum, în ziua de „astăzi” a Domnului, dar și în ziua de „astăzi” a lui Isus, Fiul, în care istoria fiecărui Adam își află împlinirea. Vestirea cuvântului de har are puterea de a ne face să-i dăm ascultare și de a reînnoi în ascultare vechea noastră realitate potrivit promisiunii.
Lui Dumnezeu i-a plăcut să mântuiască lumea prin vestirea evangheliei (1Cor 1,21). Cuvântul, acest mijloc slab și instrument de comuniune liber, este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede (Rom 1,16).
În acest discurs inaugural avem explicația autentică a activității de slujire a lui Isus: care este scopul (să fim fii ai Tatălui fiind frați între noi), care este mijlocul (să ascultăm cuvântul Tatălui), cum să acționăm (prin tăria iubirii, care este Spiritul lui Dumnezeu), când să acționăm (astăzi) și pentru cine anume (pentru cine ascultă).
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg în sinagoga din Nazaret, în ziua de sabat.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să înțeleg unealta apostolică a lui Isus: Cuvântul. Care cuvânt (Dumnezeu este Tatăl iar noi suntem frații), cum acționează (prin puterea Spiritului Sfânt), ce face (fraternitatea reală), când (astăzi) și pentru cine (pentru cine îi ascultă cuvântul).
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– Isus deschide, citește și închide Sfânta Scriptură
– semnificația anului jubiliar
– astăzi se împlinește acest cuvânt
– nu este oare acesta fiul lui Iosif?
– scandalul credinței în trupul lui Isus
– pretenție și reacție negativă.