Joi, 23 februarie 2023
Luca: 9, 22-25: ” În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: << Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie.>> Apoi le spunea tuturor: << Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva. Așadar ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine? >>„
Invitația lui Isus este cât se poate de neatrăgătoare. O invitație la suferință, la renegarea dorințelor. În viața aceasta, care oricum este scurtă, grea și plină de piedici, suntem invitați să ne opunem propriei fericiri. De ce am face asta? Cu ce preț? Salvarea vieții concomitent cu pierderea ei? Cine poate înțelege acest discurs contradictoriu, plin de solicitări care se opun firii omului, dorinței de fericire sădită în fiecare om? Practic, într-un astfel de moment, Isus pune apostolii în fața unei alegeri: trupul sau sufletul? Ce alegi? Cu ce vrei să rămâi? O alegere recurentă în misiunea lui Isus. Dar ce este sufletul? Prin ce se remarcă în viața unui om și de ce ar trebui să i se dea prevalență în fața trupului? Să ne gândim puțin cât timp poate trăi trupul nostru? Poate 60, 70 … cu generozitate, spunem 80, 90 de ani? Dar sufletul? Pentru un creștin care crede în eternitate, sufletul este etern. Timpul însuși este subiectiv, nu există decât pentru a încadra viața terestră într-o perioadă precisă, dar timpul obiectiv nu se sfârșește, nu are limită, este eternitate. Deci chiar și numai pentru argumentul durabilității ar trebui să dăm prioritate sufletului. Dar de ce atunci când dăm prioritate sufletului trebuie să suferim, de ce nu putem alege bucuria odată cu sufletul? Instinctele și emoțiile primare au ca scop satisfacerea dorințelor trupești, însă pentru a ne satisface sufletul este necesar ca uneori să facem alegeri, să realizăm acțiuni, să luăm decizii care se opun impulsurilor primare, pentru care trebuie să facem apel la valorile și principiile propriei conștiințe. Însă o alegere care se fundamentează pe o valoare va aduce infinit mai multă seninătate, decât o alegere care atrage pe moment, dar presupune o plăcere efemeră, care nu poate persista din cauza rădăcinii sale egoiste. Noi suntem creați de către Cel care este originea Binelui și orice alegere fundamentată pe binele nostru și al celorlalți va oferi poate un sacrificiu inițial, însă o seninătate nobilă și persistentă apoi, o seninătate durabilă, cu parfum de eternitate.
Astăzi, pe ce se bazează alegerile mele? Dacă efectul acțiunilor mele este pacea îndelungată a inimii, înseamnă că sufletul meu etern și-a îndeplinit discernământul conform naturii sale bune.
Dăruiește-mi, Doamne,
O inimă care să se gândească la Tine,
Un suflet care să te iubească,
O minte care să te contemple,
Un intelect care să te înțeleagă,
O rațiune care să adere mereu,
Cu forță, la tine, preadulcele meu Domn
Și cu înțelepciune, pe tine, Iubire plină de înțelepciune, să te iubească.
Iubire plină de înțelepciune, Sf. Augustin
