Meditatie biblică la Claudianum, Aleea Zânelor 9A, în fiecare joi de la 19.30
A FOST ISPITIT: „DACĂ EȘTI FIUL LUI DUMNEZEU” (Lc 4,1-13)
Plin de Duhul Sfânt, Isus s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu
2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4 Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: Nu numai cu pâinea va trăi omul”. 5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi i-a spus: „Îţi voi da toată puterea şi măreţia lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Deci, dacă tu te vei închina înaintea mea, a ta va fi toată”. 8 Şi, răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji”. 9 L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris: Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească 11 şi: Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră”. 12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. 13 Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Mesajul în context
După botez, care corespunde episodului trecerii Mării Roșii, Isus o apucă și el pe drumul pustiului, asemenea poporului lui Israel; însă, în timp ce poporul a căzut în ispite și a murit, el învinge definitiv orice ispită și deschide calea de acces către țara făgăduită, către Împărăție. În afară de această aluzie la poporul lui Israel, s-ar mai putea face referire și la Adam, „fiul neascultător al lui Dumnezeu”, care după episodul ispitirii și al căderii, a ajuns din paradis în pustiu; dar el, noul Adam, plecând din pustiu, biruiește ispita și-l duce înapoi în paradis pe omul pierdut (cf. 23,43).
Din punct de vedere istoric, ispitirile lui Isus, modelate după cele ale poporului lui Israel, trebuie puse în legătură cu botezul. Aceasta a fost alegerea lui Cristos, una fundamentală, presupunând din partea sa solidaritate cu frații, prin ascultare față de Tatăl. Ispitirile ne înfățișează costurile acestei alegeri, sub forma unei lupte continue împotriva alegerii contrare. Alegerea contrară, evidentă și comună tuturor, constă în a căuta puterea de orice tip, sub pretextul binelui. Așa ceva însă se opune solidarității cu frații și, deci, duce la neascultare față de Tatăl! Textul ne arată cât de mult păcătuim sub pretextul săvârșirii binelui; ne-o arată pentru a ne face să ne convertim și astfel să fim îndreptățiți. Discernământul nu este o marfă des întâlnită pe piață. De câte ori, pentru numele lui Dumnezeu, nu facem alegeri contrare lui. Alegerea vieții ne costă toată viața noastră; de aceea suntem mereu predispuși să cădem, lucru pe care îl și facem deseori. Nu cumva să credem că ispitirile trebuie respinse doar la începutul activității de slujire a lui Isus. Isus a purtat o luptă continuă cu ispitele, până la sfârșit.
În timp ce Marcu scoate în evidență la Isus faptul că este un nou Adam, iar Matei că este un nou popor al lui Israel, Luca ni-l înfățișează pe Cristos ca fiind biruitorul care prin paștele său a nimicit vrăjmașul, pe diavolul. Această biruință o vedem împlinindu-se la el în exorcisme, în minuni și în episodul pătimirii. În felul acesta ni se explică cine este acest „Fiu” în care Dumnezeu și-a găsit toată plăcerea: este Fiul care dă ascultare cuvântului său, care prin ascultarea sa a biruit răul și a dat naștere în istorie unui spațiu eliberat de puterea acestuia, unde toți oamenii pot fi mântuiți.
Aceleași ispitiri cărora le-a căzut pradă poporul lui Israel, în loc să devină un inevitabil loc de pierzare, ajung să fie promisiune a mântuirii datorită celui care le-a biruit. Acel vrăjmaș, care s-a amestecat în viața poporului lui Israel, la vremea aceea, se amestecă și în viața Bisericii, la vremea aceasta. Dar puterea lui asupra omului a fost nimicită și frântă de către Cristos. Prin mijlocirea lui Isus, credinciosul trece prin strâmtoarea răului și intră în acel „astăzi” al mântuirii. Isus cel biruitor este biruitor chiar și „astăzi” prin credința ucenicului care-i dă ascultare pentru a fi mântuit.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi-l pe Isus în deșertul Iudeei.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să înțeleg care sunt mijloacele de care s-a folosit Isus pentru a arăta că el este Fiul lui Dumnezeu și pe care le-a lăsat la o parte, ca fiind ispitiri.