Papa Francisc (foto: Vatican Media)
12.02.2023, Vatican (Catholica) – „Nu am ucis, nu am furat, nu am făcut rău nimănui…” Aceste cuvinte auzite des de preoți în confesional au fost evocate de Papa Francisc astăzi, la rugăciunea „Îngerul Domnului”, subliniind că ele reflectă o viziune a efortului minimal, pe când Isus ne invită la maximul posibil. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În Evanghelia de la liturgia de astăzi, Isus spune: „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc” (Matei 5,17). A împlini: acesta este un cuvânt-cheie pentru a-l înțelege pe Isus și mesajul Său. Dar ce înseamnă „a împlini”? Pentru a explica, Domnul începe să spună ce nu este împlinire. Scriptura spune „să nu ucizi”, dar aceasta pentru Isus nu este îndeajuns dacă după aceea sunt răniți frații cu cuvintele; Scriptura spune „să nu comiți adulter”, dar aceasta nu este îndeajuns dacă după aceea se trăiește o iubire murdărită de duplicități și falsități; Scriptura spune „să nu faci jurământ fals”, dar nu este îndeajuns a face un jurământ solemn dacă după aceea se acționează cu ipocrizie (cf. Matei 5,21-37). Așa nu există împlinire.
Pentru a ne da un exemplu concret, Isus se concentrează asupra „ritului ofrandei”. Făcând o ofrandă lui Dumnezeu, se răsplătea gratuitatea darurilor Sale. Era un rit foarte important – a face o ofrandă pentru a răsplăti în mod simbolic, să spunem așa, gratuitatea darurilor Sale -, atât de important încât era interzis a-l întrerupe decât pentru evenimente grave. Însă Isus afirmă că trebuie întrerupt dacă un frate are ceva împotriva noastră, pentru a merge mai întâi să ne împăcăm cu el (cf. v. 23-24): numai așa ritul este împlinit. Mesajul este clar: Dumnezeu ne iubește cel dintâi, gratis, făcând primul pas spre noi fără să merităm aceasta; și atunci, noi nu putem celebra iubirea Sa fără a face la rândul nostru primul pas pentru a ne reconcilia cu acela care ne-a rănit. Așa există împlinire în ochii lui Dumnezeu, altminteri respectarea externă, pur rituală, este inutilă, devine o prefăcătorie. Cu alte cuvinte, Isus ne face să înțelegem că normele religioase sunt de folos, sunt bune, dar sunt numai începutul: pentru a le da împlinire, este necesar să mergem dincolo de literă și să trăim sensul lor. Poruncile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit nu trebuie închise în seifurile inerte ale respectării formale, dacă nu rămânem într-o religiozitate exterioară și dezlipită, slujitori mai degrabă ai unui „dumnezeu stăpân” decât fii ai lui Dumnezeu Tatăl. Isus vrea aceasta: să nu avem ideea că slujim un Dumnezeu stăpân, ci pe Tatăl; și pentru aceasta este necesar să mergem dincolo de literă.
Fraților și surorilor, această problemă nu era numai în timpurile lui Isus, există și astăzi. De exemplu, uneori se aude spunându-se: „Părinte, eu nu am ucis, nu am furat, nu am făcut rău nimănui…”, ca și cum ar spune: „Sunt în regulă”. Iată respectarea formală, care se mulțumește cu minimul indispensabil, în timp ce Isus ne invită la maximul posibil. Adică Dumnezeu nu raționează prin calcule și tabele, el ne iubește ca un îndrăgostit: nu la minimum, ci la maximum! Nu ne spune: „Te iubesc până la un anumit punct”. Nu, iubirea adevărată nu este niciodată până la un anumit punct și nu se simte niciodată în regulă; iubirea merge mereu dincolo, nu poate să facă altfel. Domnul ne-a arătat asta dăruindu-și viața pe cruce și iertându-i pe călăii săi (cf. Lc 23,34). Și ne-a încredințat porunca la care ține mai mult: să ne iubim unii pe alții așa cum El ne-a iubit (cf. Ioan 15,12). Aceasta este iubirea care dă împlinire Legii, credinței, vieții adevărate!
Așadar, fraților și surorilor, putem să ne întrebăm: cum trăiesc eu credința? Este o chestiune de calcule, de formalisme, sau o istorie de iubire cu Dumnezeu? Mă mulțumesc numai să nu fac rău, să țin în regulă „fațada”, sau încerc să cresc în iubirea față de Dumnezeu și față de ceilalți? Și din când în când mă verific cu privire la marea poruncă a lui Isus, mă întreb dacă îl iubesc pe aproapele așa cum el mă iubește pe mine? Pentru că, eventual, suntem inflexibili în a-i judeca pe ceilalți și neglijăm să fim milostivi, așa cum este Dumnezeu cu noi.
Maria, care a respectat perfect cuvântul lui Dumnezeu, să ne ajute să dăm împlinire credinței noastre și carității noastre!