Miercuri, 18 ianuarie 2023
Marcu 3,1-6:
În acel timp, Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. El i-a spus omului cu mâna paralizată: „Ridică-te în mijloc!” Apoi le-a spus: „Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. Atunci fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.
Isus, salvatorul lumii, a venit pentru a scoate omul din închisorile sale, din orice îl ține captiv, paralizat, departe de Dumnezeu și de adevăr. Episodul acestei vindecări subliniază un puternic contrast între libertatea de a alege și de a înfăptui binele, eliberând ființa umană suferindă, și „împietrirea inimii”, o formă de paralizie mai gravă decât boala trupească. De fapt, vedem aici diferența dintre trăirea credinței doar ca pe o lege și experiența autentică a credinței ca relație personală cu Dumnezeu și cu aproapele. Atunci când descoperim în adevăr viața în Cristos, atunci când devenim prieteni intimi ai inimii Sale, iubirea poate atinge și transforma nu doar trupurile, ci mai ales inimile noastre.
Ce doresc să Îi predau astăzi lui Isus, pentru a fi vindecat și transformat?
Rugăciune
Părinte Ceresc,
Mă abandonez Ție,
fă din mine ceea ce dorești Tu.
Orice ai face, eu Îți mulțumesc.
Sunt pregătit pentru tot, accept tot.
Cu condiția să se împlinească voia Ta în mine și în toate creaturile Tale;
nu doresc nimic altceva, Dumnezeul meu.
Abandonez sufletul meu în mâinile Tale.
Ți-l dăruiesc, Dumnezeul meu,
cu toată dragostea inimii mele,
pentru că Te iubesc
și pentru că este o nevoie a iubirii mele
de a mă dărui,
de a mă abandona deplin în brațele Tale,
cu o încredere infinită,
fiindcă Tu ești Tatăl meu.
(Charles de Foucauld)
