Joi, 12 ianuarie 2023
Marcu 1, 40-45: ” În acel timp, a venit la Isus un lepros, care rugându-l și îngenunchind, i-a spus: << Dacă vrei, poți să mă cureți >>. Lui Isus i s-a făcut milă și întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: << Vreau, curăță-te ! >> Și îndată lepra l-a părăsit și a fost curățat. Atunci, avertizându-l, Isus l-a trimis afară, spunându-i: << Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului și adu pentru curățarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei ! >> Însă el, ieșind, a început să proclame tuturor și să răspândească vestea, așa încât Isus nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri pustii. Și veneau la el de pretutindeni. ”
Analizând acest pasaj biblic și întrebându-ne care este punctul central, am putea să ne concentrăm asupra momentului vindecării. Incipitul, însă, este extrem de relevant. Cine vine la Isus ? Un lepros ! Cine știe despre acest om că este lepros ? Știu ceilalți, care îl evită, care îl exclud din comunitate, dar știe și el. Leprosul este conștient de identitatea sa și a identificat nevoia sa de vindecare. Apoi, frapează certitudinea sa că Isus poate să vindece dacă dorește. Nu a adresat o întrebare, ci a făcut o afirmație. Nu s-a întrebat nicio clipă dacă Isus este capabil sau nu să îl vindece. Credea. Esențiale sunt două lucruri: faptul că leprosul își cunoștea nevoia de vindecare și credința acestuia în Fiul lui Dumnezeu.
Ce aspect al identității tale are nevoie de vindecare ?
Isuse, simt în mine
o mare dorință de a-ți fi pe plac
dar, în același timp,
nu mă simt în stare să fac aceasta
fără lumina și ajutorul tău deosebit,
pe care le pot avea numai de la tine.
Facă-se voia Ta în mine,
chiar dacă nu e încă voia mea !
Sf. Claudiu La Colombiere SJ
