Miercuri, 11 ianuarie 2023
Marcu 1,29-39:
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat şi a ridicat-o, prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească. Când s-a înserat, după ce a apus soarele, i-au adus la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 El i-a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoşteau. Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. Simon şi cei care erau cu el l-au căutat şi, găsindu-l, i-au spus: “Toţi te caută”. El le-a spus: “Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!” Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.
Evanghelia zilei subliniază foarte bine misiunea concretă a Mântuitorului în favoarea omului suferind, din punct de vedere fizic sau spiritual. Încă din prima lectură, Sfântul Paul explică: „Așadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi” (Evr 2,18). Un element esențial al acestei misiuni a Domnului pe pământ constă în cei doi timpi surprinși în fragmentul relatat mai sus. Astfel, „când s-a înserat”, când „toată cetatea era adunată la ușă”, „El i-a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli”. Iată timpul acțiunii, al misiunii, al dăruirii. Însă forța acestui timp de slujire provine din întâlnirea autentică, în rugăciune, cu Dumnezeu-Tatăl: „Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga.” Mai mult, decizia orientării misiunii se face în acest moment esențial, căci, deși „toți Îl caută”, Isus cunoaște ceea ce trebuie să facă în continuare: “Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!”
Și pentru noi, cei aflați pe urmele Sale, trebuie să fie la fel: să avem curajul dialogului autentic cu Dumnezeu, timpul intim al prieteniei noastre, în care El poate să vorbească inimii. Din acest izvor binecuvântat va țâșni, spre slava Lui, toată activitatea, adică toată dăruirea noastră.
Rugăciune
Te rugăm, Doamne, să reverși în inimi darul de a putea spune, cu deplină sinceritate și angajament, în fața misiunii pe care Tu ne-o pregătești: „Ad majórem Dei glóriam.”
