Joi din săptămâna a 3-a din Advent
Lectura biblică: Isaia 9,1-7
După cum odinioară el a adus ocară peste ţara lui Zabulón şi ţara lui Neftáli, tot aşa, în cele din urmă, va aduce glorie pe drumul mării, dincolo de Iordán, Galiléea neamurilor.
Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ţinutul umbrei morţii a strălucit o lumină.
Ai înmulţit poporul lui, le-ai mărit bucuria: se bucură înaintea ta cum se veselesc la seceriş şi se înveselesc ca la împărţirea prăzii.
Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa, toiagul de pe umerii săi şi nuiaua celui care-l oprima ca în ziua de la Madian.
Căci orice încălţăminte zgomotoasă şi orice manta învăluită în sânge vor fi arse, hrană pentru foc.
Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui şi va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veşnic, principe al păcii, ca întinderea stăpânirii lui şi a păcii să nu aibă sfârşit pe tronul lui Davíd şi, în regatul lui, să-l întărească şi să-l facă stabil prin judecată şi prin dreptate de acum şi pentru totdeauna. Zelul Domnului Sabaot va face aceasta.
Reflecție
Citind fragmentul biblic de astăzi, din cartea profetului Isaia, nu ne este greu să înțelegem de ce poporul se aștepta ca Mesia să fie marele conducător care va aduce pace, autonomie și prosperitate Israelului. Pentru ei, probabil, Isus a fost o mare dezamăgire.
Interpretarea creștină a unui astfel de pasaj îi aplică aceste rânduri lui Isus și crede că este vorba mai mult despre o Împărăție a spiritului decât despre una a pământului. Națiunile cresc și pierd din importanță, prosperitatea vine și pleacă, dar spiritul lui Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu, rămâne pentru totdeauna.
Este întotdeauna încurajator să vezi oameni persecutați care reușesc să-și păstreze demnitatea și respectul de sine. Este încurajator să vezi oamenii luptând pentru dreptate și pentru ceea ce este corect, chiar și atunci când cauza lor pare lipsită de speranță. Paradoxul creștinismului se reflectă în cruce. Încercarea de a-l umili pe Isus dezbrăcându-l și omorându-l pe cruce, ca pe un criminal obișnuit, este acum purtată cu mândrie de mulți creștini.
Isus nu părea să fie foarte preocupat de faptul că țara era guvernată de romani sau de altcineva. El se preocupa de oameni. Îi trata pe toți cu același respect, fie că erau romani, fie că erau evrei, fie că erau săraci sau bogați. De fapt, săracii și păcătoșii erau cei care se simțeau cel mai bine în prezența Lui.
Poate dorești, astăzi, să Îl întrebi pe Isus ce lumină dorește să-ți dăruiască, care este libertatea de care ai nevoie, care este oprimarea din care trebuie să fii eliberat.
Poți continua meditația ascultând această muzică https://www.youtube.com/watch?v=HsSbxnOiq8A…
