Meditatie biblica saptamanala la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la 19.30
FIE MIE DUPĂ CUVÂNTUL TĂU (Lc 1,26-38)
26 În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-tes, o, plină de har, Domnul este cu tine!”29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu.31 Vei zămisliv şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus.32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său;33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naştey va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă,37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil.38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.
Mesajul în context
Dimineața, la amiază și seara, de trei ori pe zi, trag clopotele. Se rostește Ave Maria. Salutul îngerului se aude răspicat la începutul, în mijlocul și la sfârșitul zilei. Angelus și Ave Maria fac din mesajul Buneivestiri, relatarea cea mai cunoscută și mai repetată a Sfintei Scripturi. Viața creștină poartă în sânul ei și are ca principiu și scop întruptarea Cuvântului. Pe deplin concentrată asupra acestui mister, ea este o continuă actualizare „astăzi” a acelui „da” ce l-a adus pe Dumnezeu în lume.
Maria reprezintă figura oricărui credincios și a Bisericii în ansamblul ei. Ceea ce i s-a întâmplat ei trebuie să i se întâmple fiecăruia dintre noi. Acel „da” al omului care iese în întâmpinarea Cuvântului (de unde pornește totul) și-i dă naștere este însuși scopul creației. Scena precedentă avea loc în templu; dar acum se petrece în „casă”, pentru că Dumnezeu și-a găsit în sfârșit casa a cărei imagine o constituie templul.
Câtă desfătare din partea lui Dumnezeu să-i poată spune Mariei: „Bucură-te”. În sfârșit, după atâtea peripeții, mirele o află pe mireasa inimii lui. În sfârșit suferința lui ia sfârșit, căci este îmbrățișat de cea pe care o iubește. Oferta lui găsește mâinile primitoare, iar marile brațe ale lumii înțeleg, concep și strâng acel ceva fără de care omul nu e om. Iubirea este iubită: și-a găsit o locuință unde să-și aibă locaș, iar casa omului nu mai este părăsită. Întruparea are o trăsătură „pătimitoare”: ne face cunoscută patima Domnului. Este începutul căsătoriei dintre el și omenire, principiul unei iubiri ce va fi mai tare decât moartea (Ct 8,6).
Istorisirea începe cu îngerul „trimis” (= apostol) și se încheie cu îngerul care pleacă. Îngerul este prezența lui Dumnezeu prin cuvântul pe care îl vestește. Credința noastră în cuvântul său îl primește și se unește chiar cu el: e nașterea Domnului pe pământ și a omului pentru cer. Cuvântul se face trup în noi, fără a ne mai părăsi vreodată; iar îngerul poate pleca să-l vestească și altora, până când misterul împlinit în Maria se va împlini și în rândul tuturor oamenilor. Mântuirea fiecărui om constă în a deveni asemenea Mariei, adică în a spune da propunerii de iubire a lui Dumnezeu, în a da trup în trupul ei Cuvântului său veșnic, în a-l aduce pe lume pe Fiul.
Acest fragment, pus la începutul evangheliei, reprezintă cheia ei de lectură: orice altă istorisire de după îmi propune, asemenea Mariei, „să mă bucur”, îmi vorbește despre o trăsătură a numelui meu („plin de har”) și a numelui dumnezeiesc („Domnul este cu tine”), punându-mi la dispoziție Cuvântul care așteaptă de la mine un „da” pentru a se face trup, prin puterea Spiritului Sfânt.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi căsuța Mariei din Nazaret.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să consider că-mi este adresat mie cuvântul rostit Mariei și să mă bucur de harul lui Dumnezeu.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– promisiune și împlinire
– fecioria Mariei
– bucură-te
– plină de har, Domnul este cu tine
– vei zămisli
– Spiritul Sfânt va coborî asupra ta
– iată slujitoarea Domnului
– fie mie după cuvântul tău.