Miercuri 19 Octombrie 2022
Luca 12,48: „Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult”.
Noi toți suntem responsabili în măsura în care „cunoaștem”… Căci „a ști” înseamnă „a putea”: dacă știm aceste lucruri, suntem responsabili să le facem; dacă nu le știm, ne chinuim destul de mult în viață, dar poate că mai puțin, sau, mai bine zis, avem o responsabilitate mai mică…Versetele doresc să-i spună credinciosului să fie responsabil de întreaga lume, și nu: „Eu îmi mântuiesc sufletul meu, iar de alții nu mă interesează”… Nu! Căci problema este a da la vreme măsura de grâu altora, a trăi Euharistia în fraternitate. De acest lucru suntem responsabili„Și cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere” (v. 48). Altfel spus, toate darurile pe care le avem, ori le folosim pentru a face binele, ori le folosim pentru a face răul. Nu există cale de mijloc…
Aceste versete ne arată că ceea ce pentru alții este un motiv de neliniște, adică frica de moarte („Cine știe unde vom ajunge?”), pentru noi este motivul trăirii unei vieți pline, în încredere, pentru că așteptăm Mirele.
Ce aștepți cel mai mult în viața ta?
Rugăciune Fii bun: bun în chipul tău, care trebuie să fie relaxat, senin și zâmbitor; bun în privirea ta, o privire care mai întâi surprinde și apoi atrage. Fiți buni în felul în care ascultați: astfel veți experimenta, din nou și din nou, răbdarea, iubirea, atenția și acceptarea oricăror apeluri. Fiți buni în mâinile voastre: mâini care dăruiesc, care ajută, care șterg lacrimi, care dau mâna cu săracii și bolnavii pentru a le da curaj, care îl îmbrățișează pe adversar și îl pun de acord, care scriu o scrisoare frumoasă celor care suferă, mai ales dacă suferă din cauza noastră; mâini care știu să ceară cu umilință pentru sine și pentru cei care au nevoie, care știu să slujească bolnavii, care știu să facă cele mai umile munci.Fiți buni la vorbă și la judecată: dacă sunteți tineri, fiți buni cu cei bătrâni; iar dacă sunteți bătrâni, fiți buni cu cei tineri.Fiți contemplativi în acțiune: priviți la Isus – pentru a fi după chipul său – fiți, în această lume și în această Biserică, contemplativi în acțiune; transformați activitatea voastră ministerială într-un mijloc de unire cu Dumnezeu.Fiți sfinți: sfântul găsește o mie de căi, chiar revoluționare, pentru a ajunge la timp acolo unde nevoia este urgentă. Sfântul este îndrăzneț, ingenios și modern; sfântul nu așteaptă ca dispozițiile și inovațiile să vină de sus; sfântul depășește obstacolele și, dacă este necesar, dă foc vechilor structuri și le învinge… Dar întotdeauna cu iubirea lui Dumnezeu și în fidelitate absolută față de Biserica pe care o slujim cu umilință pentru că o iubim cu pasiune.(Pedro Arrupe la exerciții spiritual pentru preoți la Cagliari, 11 martie 1976)
