Joi, 13 octombrie 2022
Luca 11, 47-54: ” În acel timp, Isus le-a spus: << Vai vouă, pentru că ridicați monumente profeților pe care i-au ucis părinții voștri. Astfel, sunteți martori și consimțiți la faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiți mormintele. Tocmai de aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a spus: ” Le voi trimite profeți și apostoli, dar vor fi uciși și persecutați de ei, ca să se ceară cont acestei generații de sângele tuturor profeților vărsat de la întemeierea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și sanctuar. ” Da, vă spun, se va cere cont de la această generație. Vai vouă, învățați ai Legii, care ați luat cheia cunoașterii ! Voi nu ați intrat, iar pe cei care voiau să intre i-ați împiedicat ! >> După ce a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să i se împotrivească cu înverșunare și să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.”
Controversat pasaj biblic. Învățați ai legii care au luat cheia cunoașterii, dar nu sunt deschiși pentru Înțelepciunea lui Dumnezeu ? Cum este posibil ? Cunoașterea și înțelepciunea nu sunt sinonime ? Se pare că nu ! Dacă cel care cunoaște Legea ucide profeții, înseamnă că nu respectă legea pe care o cunoaște. Cunoașterea și uciderea nu pot locui în aceeași inimă. Adevărata cunoaștere își găsește calea prin iubire. Iubirea și cunoașterea, atunci când coexistă, transformă inima în vas plin de înțelepciune. Deci, nu cărturari ne vrea Isus, cu gura plină de citate și trimiteri bibliografice. El vrea să ne transforme în ucenici docili la inspirația Duhului Sfânt.
Ce îți inspiră Duhul Sfânt astăzi ?
” Doar în iubire te pot găsi, Dumnezeul meu. În iubire porțile sufletului meu se deschid larg,Îmi permit să respir aerul nou al libertățiiȘi să uit de meschinăria mea.În iubire întreaga mea ființă înainteazăÎn afara granițelor rigide ale îngustimii și nerăbdării afirmării de sine,Care mă fac prizonier al sărăciei și goliciunii mele proprii.În iubire toate puterile sufletului meu curg spre tine,Nemaidorind să se întoarcă,Ci doar să se piardă complet în tine,Căci prin iubirea ta, tu ești cel mai adânc nucleu al inimii mele, mai aproape de mine decât îmi sunt eu însumi.Dar când eu te iubesc, când reușesc să scap din cercul îngust al sinelui și las în urmă agonia neliniștită de întrebări fără răspuns, Când ochii mei orbiți privesc doar de la distanțăȘi din afară spre strălucirea ta de neapropiatȘi cu atât mai mult când tu însuți, O, cel de neînțeles,Ai devenit prin iubire nucleul cel mai adânc al vieții mele, Atunci pot să mă cufund cu totul în tine O, Dumnezeule misterios, Și odată cu mine, toate întrebările mele. Karl Rahner SJ
41418 SharesLikeCommentShare