Meditatie biblica saptamanala la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la 19.30
(Lc 1,5-25) Vestirea Nasterii lui Ioan Botezatorul
5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot numit Zaharia din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, tinând în mod desăvârşit toate poruncile şi prescrierile Domnului. 7 Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales, prin tragere la sorţi, să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. 10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa. 11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului pentru jertfa de tămâie. 12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci va fi mare înaintea Domnului şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16 şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Iliei pentru a întoarce inimile părinţilor către copiij şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a pregăti Domnului un popor desăvârşit”. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. 19 Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriell, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la timpul lor”. 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în sanctuar. 22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o vedenie în sanctuar, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. 23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea spunându-şi: 25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.
Mesajul în context
Luca se adresează unor convertiți de la păgânism. Ei n-au habar de istoria mântuirii. De aceea, înainte de a le vorbi despre Isus, le vorbește despre rădăcinile lui: promisiunea făcută lui Israel. Intenția este de a-i înfățișa destinatarului cheia în baza căreia se va face lectura. Isus reprezintă împlinirea promisiunii prin care Dumnezeu a dat întâietate poporului lui Israel față de celelalte popoare. Iar pentru toți mântuirea nu vine de altundeva decât de la ramurile măslinului pe care Isus l-a cultivat și îngrijit în Palestina. În acest măslin e altoit fiecare credincios, din orice timp și orice loc (cf. Rom 11,17 urm.). Prin intermediul acestor figuri emblematice din Vechiul Testament – tatăl și mama înaintați în vârstă, un fiu ce „nu mai venea”, dar care totuși într-un final le este dăruit – îl introduc pe cititor în procesul de înțelegere a trăsăturilor de bază prin care Dumnezeu își săvârșește lucrarea în lume, așa cum i-a descoperit-o deja lui Israel. Astfel și el va fi în stare să recunoască și să accepte modalitățile intervenției sale în istorie. Dumnezeu e cel care-și duce la împlinire promisiunea, tocmai atunci când omul n-o mai socotea cu putință.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mă reculeg, imaginându-mi că mă aflu în templul din Ierusalim.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: să mă așez, prin intermediul credinței, în sânul promisiunii pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Israel.
d. Puncte spinoase ale credinței biblice asupra cărora să reflectez:
– lucrarea lui Dumnezeu se săvârșește în cadrul istoriei concrete
– Dumnezeu îi iubește pe cei mici
– Dumnezeu este credincios și își aduce aminte de noi
– dreptatea mea nu mă va mântui