Joi, 25 august 2022
Matei 24, 42-51: În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: ” Vegheați, așadar, căci nu știți în ce zi vine stăpânul vostru ! Dar aceasta s-o știți: dacă ar ști stăpânul casei la care strajă vine hoțul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți ! Oare cine este cu adevărat servitorul credincios și înțelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui, ca să le dea hrană la timpul potrivit ? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, venind, îl va găsi astfel ! Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. Dar dacă acel servitor spune în inima lui: ” Stăpânul meu întârzie ” și începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se așteaptă și la ora pe care n-o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte cu cei ipocriți. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. ”
Disciplină. Despre disciplină este vorba atunci când ținem o cură de slăbire. Dacă timp de câteva săptămâni am ajuns să ne dezvoltăm o strategie de abținere de la mâncatul în exces, iar într-o zi ni se face poftă de tort … la început gustăm puțin, apoi papilele gustative reacționează ca în fața unei surprize plăcute și mai mâncăm puțin și încă puțin până ne dăm seama că am ajuns la exces și ni se face rău. Apoi ne simțim vinovați. Ne-am creat o imagine atât de idealizată despre frumusețea exterioară, încât am ajuns să considerăm mâncarea imorală. Excesul este imoral, dar fiindcă se opune iubirii de sine, fiindcă ne facem rău nouă înșine. De ce nu am idealiza cel puțin la fel de mult frumusețea interioară ? De ce nu am corela simțul vinovăției cu greșelile noastre mai mici sau mai mari, astfel încât atunci când ne abatem de la disciplina noastră interioară să conștientizăm excesul pe care l-am făcut și să reacționăm ? Isus atrage atenția, în acest pasaj, către lipsa de disciplină, de orice natură ar fi ea. Fie că această lipsă de disciplină ne cauzează nouă înșine un rău, fie că îl cauzează aproapelui, consecințele sunt dăunătoare în ambele cazuri. A veghea înseamnă să ținem lampa aprinsă și să luminăm legea scrisă în inima noastră.
Acolo vom vedea, ca prin radiografie: ”Iubește-l pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta și din tot sufletul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți!” Pentru aceasta, însă, este necesară o atenție către faptele noastre atât la lumină, cât și la întuneric, căci o credință care se arată frumoasă în ochii lumii, nu are un fundament real.Doamne Dumnezeul meu, te iubesc din toată inima, din tot sufletul și din toate puterile mele și mai presus de orice, pentru că ești nemărginit de bun și vrednic de iubire. Iubesc și pe aproapele meu ca pe mine însumi din dragoste către tine și iert din inimă pe toți aceia care mi-au greșit. Doamne, fă să te iubesc din ce în ce mai mult. Amin.- Act de iubire –
