21.08.2022, Vatican (Catholica) – Creștinii se măsoară după cât de bine îl urmează pe Isus Cristos și Evanghelia, nu după propriile lor idei și auto-suficiența lor, a spus Papa Francisc duminică, 21 august 2022. În discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus, Pontiful a reflectat la cuvintele lui Isus din Evanghelia lui Luca 13: „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulți vor căuta să intre și nu vor putea!” „Viața creștinului este o viață ‚după măsura lui Cristos’, întemeiată și modelată pe El”, a mai spus Papa. „Înseamnă că unitatea de măsură este Isus și Evanghelia Sa: nu ceea ce gândim noi, ci ceea ce ne spune El. Așadar, este vorba despre o poartă strâmtă nu pentru că este destinată doar câtorva, nu, ci pentru că a fi al lui Isus înseamnă a-l urma, a-ți angaja viața în iubire, în slujire și în dăruire de sine așa cum a făcut El, care a trecut prin poarta strâmtă a crucii”. Vă redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
În textul din Evanghelia lui Luca din Liturghia din această duminică, cineva îl întreabă pe Isus: „Sunt puțini cei mântuiți?” Și Domnul răspunde: „Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă” (Luca 13,24). Poarta strâmtă este o imagine care ar putea să ne înspăimânte, ca și cum mântuirea ar fi destinată numai pentru câțiva aleși sau pentru cei perfecți. Dar aceasta contrazice ceea ce Isus ne-a învățat în multe ocazii; și de fapt, puțin mai înainte, El afirmă: „Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor fi așezați la masă în Împărăția lui Dumnezeu” (v. 29). Așadar, această poartă este strâmtă, dar este deschisă tuturor! Să nu uităm aceasta: tuturor! Poarta este deschisă tuturor! Dar pentru a înțelege mai bine această poartă strâmtă, trebuie să ne întrebăm ce este ea. Isus ia imaginea din viața acelui timp și probabil că se referă la faptul că, atunci când venea seara, porțile orașului erau închise și rămânea una singură, mai mică și mai strâmtă: pentru a reintra se putea trece numai pe acolo.
Așadar, să ne gândim la momentul în care Isus spune: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin Mine va fi mântuit” (Ioan 10,9). Dorește să ne spună că pentru a intra în viața lui Dumnezeu, în mântuire, trebuie să trecem prin El, nu prin altul, prin El; să îl primim pe El și cuvântul Său. Așa cum pentru a intra în oraș trebuia „să se măsoare” cu unica poartă strâmtă rămasă deschisă, tot așa viața creștinului este o viață „după măsura lui Cristos”, întemeiată și modelată pe El. Înseamnă că unitatea de măsură este Isus și Evanghelia Sa: nu ceea ce gândim noi, ci ceea ce ne spune Ei. Așadar, este vorba despre o poartă strâmtă nu pentru că este destinată doar câtorva, nu, ci pentru că a fi al lui Isus înseamnă a-l urma, a-ți angaja viața în iubire, în slujire și în dăruire de sine așa cum a făcut El, care a trecut prin poarta strâmtă a crucii. A intra în proiectul de viață pe care Dumnezeu ni-l propune cere să restrângem spațiul egoismului, să reducem prezumția autosuficienței, să coborâm înălțimile mândriei și ale orgoliului și să depășim lenea pentru a străbate riscul iubirii, chiar și atunci când comportă crucea.
Pentru a fi concreți, să ne gândim la gesturile zilnice de iubire pe care le ducem înainte cu trudă: să ne gândim la părinții care se dedică fiilor făcând sacrificii și renunțând la timpul pentru ei înșiși; la cei care se ocupă de alții și nu numai de propriile interese: câți oameni sunt așa, buni; să ne gândim la cel care merge înainte pentru a munci cu angajare, suportând suferințe și eventual neînțelegeri; să ne gândim la cel care suferă din cauza credinței, dar continuă să se roage și să iubească; să ne gândim la cei care, în loc să urmeze propriile instincte, răspund la rău cu bine, găsesc forța de a ierta și curajul de a reîncepe. Acestea sunt numai câteva exemple de oameni care nu aleg poarta largă a propriei comodități, ci poarta strâmtă a lui Isus, a unei vieții dedicate în iubire. Aceștia, spune astăzi Domnul, vor fi recunoscuți de Tatăl mult mai mult decât aceia care se cred mântuiți deja și, în realitate, în viață sunt cei care „săvârșesc fărădelege” (Luca 13,27).
Fraților și surorilor, noi în care parte dorim să stăm? Preferăm calea ușoară de a ne gândi numai la noi înșine sau alegem poarta strâmtă a Evangheliei, care pune în criză egoismele noastre, dar ne face capabili să primim viața adevărată care vine de la Dumnezeu și ne face fericiți? În ce parte stăm? Preasfânta Fecioară Maria, care l-a urmat pe Isus până la cruce, să ne ajute să ne măsurăm viața după El, pentru a intra în viața deplină și veșnică.