Joi, 11 august 2022
Matei 18,21-19,1: În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: ” Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea ? De șapte ori ?” Isus i-a spus: ”Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șeptezeci de ori șapte. De aceea, împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanți. Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soția, copiii și tot ce avea și să achite datoria. Atunci, servitorul s-a prosternat în fața lui, zicându-i: << Stăpâne, ai răbdare cu mine și-ți voi restitui totul ! >> Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece și i-a iertat datoria. Dar ieșind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinari. Înșfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: << Dă-mi ceea ce îmi ești dator ! >> Căzând în genunchi, cel care era era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: << Ai răbdare cu mine și îți voi restitui ! >> Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. Văzând deci ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: << Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine ?>> Și, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă. ” Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținuturile Iudeii, dincolo de Iordan.
În acest pasaj putem să reflectăm asupra apropierii dintre noi și Petru. Ca și noi, Petru este contabil al faptelor bune pe care este dator să le facă. Era obișnuit să respecte legile iudaice, să numere câți pași poate face în ziua de Sabat, cât la sută să ofere spre a-și acoperi ”dările” ș.a.m.d. Sigur, există o disciplină apreciabilă în acest stil de viață, dar Isus vrea mai mult. El nu vrea o doză zilnică de generozitate, vrea să fim însăși Generozitatea.
Nu vrea un act sau două de iertare, vrea să fim însăși Iertarea. Isus este exigent, dar spre binele nostru. Când natura noastră începe să încline spre iertare mai mult decât spre ranchiună, mânie sau răzbunare, raporturile cu ceilalți sunt mai bune, raportul cu noi înșine este mai bun, starea noastră de sănătate fizică și psihică având de câștigat, raportul cu Dumnezeu este mai bun, inima noastră fiind mai maleabilă în mâinile Lui. Când îmi iert aproapele, sunt sănătos, binedispus și umil, iar Dumnezeu îmi iartă și El greșelile. Când port ranchiună sau mă răzbun, Dumnezeu nu poate umple cu harul Său sufletul meu întunecat. Iertarea luminează sufletul. Iertarea oferită și iertarea dobândită.
Ce aleg să fac azi cu greșeala aproapelui? Dar cu greșeala mea?
”Și ne iartă nouă greșelile noastre, Precum și noi iertăm greșiților noștri !
27You and 26 others3 Comments11 Shares
LoveCommentShare