Joi, 7 iulie 2022Matei 10,7-15: În acel timp, Isus le-a spus: ”Mergând, predicați: << S-a apropiat împărăția cerurilor >>! Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli ! În dar ați primit, în dar să dați. Nu luați nici aur, nici argint, nici ban la brâu, nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălțăminte și nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! Când intrați într-o cetate sau într-un sat, interesați-vă cine este om vrednic și rămâneți acolo până când plecați ! Intrând în casă, salutați ! Și dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi ! Dacă cineva nu vă primește și nu ascultă cuvintele voastre, ieșind din casă și din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre ! Adevăr vă spun: mai ușor va fi în ziua judecății pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea aceea.”
S-a apropriat împărăția cerurilor ….. Să închidem ochii pentru o clipă și să ne imaginăm împărăția cerurilor …. Cum ar arăta? Imediat, în același pasaj, Isus explică cum arată împărăția cerurilor: vindecarea celor bolnavi, învierea celor morți, alungarea duhurilor necurate … Iar când aceste gesturi de profundă umanitate întâlnesc un ”om vrednic”, adică din aceeași stofă, un om care își recunoaște nevoia de vindecare, își recunoaște moartea spirituală și lepra comportamentelor vicioase, atunci se creează acea comunitate ideală, acel incipit pământean de Împărăție a cerurilor.
Sigur, să credem că toți oamenii din lume vor deveni peste noapte oameni vrednici, să credem că noi înșine, peste noapte, ne vom schimba radical comportamentele vicioase, este o utopie. De aceea se numește ”Împărăția cerurilor” și nu ”Paradis terestru”. Dar nu înseamnă că nu vom ajunge niciodată … Împărăția cerurilor se apropie … prin gestul meu de caritate, prin gestul tău de iertare, prin gestul vecinului de generozitate …
Ce gest al tău face ca astăzi să se apropie împărăția cerurilor?
Duhule, care conduci Pelerinii spiritului Pe câmpiile fermecate ale sfințeniei Și pe cei rătăcitori, din deșerturile pierdute, Pe calea vieții Și niciodată nu pregeți, Cerșetor divin, Să cauți oița pierdută. Dacă a Te vedea cu ochii trupuluieste prea mult în această vale obscurăfă ca măcar să îți aud mereu pașiiîn timp ce mă însoțești, tovarăș de drum, iar acest lucru să fie spre gloria Ta, mai mult decât atunci când ghidezi stelele noaptea. Dumnezeule, izvor al oricărei înțelepciuni Și lumină care luminezi inimile, Dacă Tu ne însoțești pe drumul nostru Nu vom fi copleșiți de nesiguranțăIar când vom ajunge la destinație Ne vom odihni pentru totdeauna în Tine,Tu care ești singurul motiv Al bucuriei noastre.”Cerșetor divin” – David Maria Turoldo
44441 Comment14 SharesLikeCommentShare