Sâmbătă, 2 iulie 2022
Matei 9, 14-17: «În acel timp, s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: “De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: “Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti …»
Legile lui Moise aveau ca scop să îi poată ocroti și să îi reorienteze spre Dumnezeu. Dar, uneori acestea erau (sunt și astăzi uneori) interpretate ca și lucruri de bifat, de consemnat, și ținerea evidenței lor se transforma într-un scop în sine, dezorientându-i. Dumnezeu nu este un număr enorm de interdicții și restricții. Isus le readuce în atenție că legea este făcută pentru om și nu omul pentru lege. Face aceasta prin pilda Bunului Păstor. Arată că El veghează și pe a o suta oaie rătăcită și le lasă pe cele 99 drepte. Nu ținem registru ca să controlăm. Se ține evidența pentru a ne aminti că erau 100 și nu 99; deci hai să căutăm unde ne-am pierdut prin ceața dimineții sau prin spinii văilor.
Se evidențiază importanța contextualizării, a conștientizării momentului relației noastre cu Dumnezeu. Ioan Botezătorul i-a chemat la convertire pentru a-i pregăti sufletește de venirea lui Isus. Să se primenească pentru a-L putea primi ca pe ”mirele” sufletului lor. Acum ucenicii lui Ioan Botezătorul trebuie să treacă de la timpul de pocăință și purificare la timp de bucurie și de comuniune. Dar ei, nu îl percep pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu; ci probabil doar ca pe un profet și aceasta îi dezorientează.
Uneori și pe noi ne pot confunda imaginile diforme/false pe care ni le facem, și acestea ne pot îndepărta de Dumnezeu. Ori pentru că suntem prea comozi și ne este bine ”așa” și nu vrem să trecem la următoarea etapă, ori pentru că ”eu am controlul”, cunosc toate ”legile/teoriile/definițiile” și ceilalți sunt ”pierduți în spațiu”… Alteori ne pot confunda nesiguranțele experimentate în viața personală, poate lipsa de acceptare sau lipsa de atenție și aceste experiențe ne pot împinge să facem din post și pocăință ”un ritual” care să ne dea siguranță.
Să cerem lumina și harul acceptării privirii lui Dumnezeu în viața noastră. Să ne ajute Duhul Sfânt să aducem imaginea pierdută în locul falsei imagini de Dumnezeu care ne ține departe și nu putem simți prezentul și voia Tatălui ceresc.
Rugăciune
Isuse, fie ca tot ceea ce ești să se reverse în mine.
Fie ca trupul și sângele tău
să fie hrana și băutura mea.
Fie ca patimile și moartea ta
să fie puterea și viața mea.
Isuse, cu tine alături
mi-a fost dăruit suficient.
Fie ca adăpostul pe care îl caut
să fie umbra crucii tale.
Nu permite să fug de dragostea
pe care tu mi-o oferi,
Ci păzește-mă de forțele răului.
Peste fiecare din rătăcirile mele
varsă lumina și iubirea ta.
Cheamă-mă/ nu înceta să mă chemi la tine până în ziua când
Împreună cu sfinții tăi
te voi lăuda în veci. Amin.
David L. Fleming SJ
