Sâmbătă, 11 Iunie 2022
Matei 10,7-13a: În acel timp, Isus le-a spus apostolilor săi: “Mergând, predicaţi spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi! 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei…”
Gingășia lui Isus ca maestru este debordantă. El nu omite nici un detaliu. Recomandările Lui sunt însoțite de explicații ajutătoare ce justifică și întăresc echilibrul uman al ucenicilor pentru deschiderea, menținerea unei priviri clare la începerea apostolatului lor. Și, de asemenea, ne ajută pe noi pentru a fi discipoli, adică să avem dorința permanentă de a fi purtători de iubire spontană, deschiși nevoilor aproapelui și timpului. Cum ne spune și sf. Luca ”nu vă lăsați abătuți nici de griji, nici de plăcerile lumești”, să permitem lucrurilor să fie. Să curgă de la sine viața: solicitare, răspuns, faptă după faptă și calea se clarifică, se luminează cu fiecare pas, fără să avem noi controlul. Doar inima să ne fie plină de a putea Fi.
Ursula Dirmeier în cartea sa ”În prezența lui Dumnezeu” subliniază: <<Nu trebuie să vă scandalizați, chiar dacă vi se pare că alții au imperfecțiuni și greșeli, mai ales dacă aceștia vă sunt superiori. Să luați și să gândiți ce este cel mai bun, chiar dacă uneori aceștia ar fi repeziți ori instabili. Ne pot lăsa neliniște interioară, dar să o ducem în fața lui Dumnezeu (Înț. 3, 1 și Romani 8, 28) … Îndreptând astfel totul spre Dumnezeu și înrădăcinată în el, persoana își regăsește libertatea și pacea interioară.”
”Dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi!” Nici un îndemn să judecăm, ori să condamnăm, pentru că adevăratele motivații de a fi primiți sau refuzați numai Dumnezeu le poate ști și judeca.
“Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.” (Matei 6:14) Maternitatea și creativitatea Cuvântului lui Dumnezeu, are nevoie ca privirea să ne rămână iubitoare indiferent de ”eficacitatea” faptelor noastre. Încrederea în providență (”cine lucrează are dreptul la hrană”), ritmul lucrurilor, dialogul interior cu Duhul Sfânt, ne poartă spre a ne găsi împlinirea cu și pentru ceilalți, în favoarea binelui comun.
”Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei…”. Suntem nevrednici și totuși suntem chemați ”să pregătim calea Domnului”, să împărtășim lumina din noi, nu întunericul (grijile, greșelile) așa cum profetul Isaia amintește (9, 2): ”ai mărit bucuria poporului”.
Cum se îngrijește Dumnezeu de mine?
Am făcut experiența de a fi mântuit?
Mă simt parte din această dimensiune misionară?
Aproapele
Aproapele nu este ceva care există deja.
Aproapele este ceva ce-ți faci singur.
Aproapele nu este cel care are deja cu mine
relații de sânge, de rasă, de afaceri, de afinitate…
Mă fac pe mine însumi aproapele meu atunci când mă aflu în fața unei ființe umane,
chiar și în prezența unui străin sau a unui dușman,
Mă hotărăsc să fac un pas care să mă aducă mai aproape,
să mă aducă mai aproape de el.
Carlo Maria Martini, sj
