Joi, 09 iunie 2022
Matei 5, 20-26: ” În acel timp, Isus îi învăța pe discipolii săi, zicând: << Vă spun,: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a spus celor din vechime: << Să nu ucizi ! >> Dacă cineva comite o crimă va fi condamnat la judecată. Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune << prostule >>, va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune << nebunule ! >>, va fi condamnat la focul Gheenei. Așadar, dacă îți aduci darul tău la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te și împacă-te mai întâi cu fratele tău și apoi, venind, oferă-ți darul ! Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului și să fii aruncat în închisoare ! Adevăr îți spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. ”
În acest pasaj, Isus pare cel mai drastic judecător, de mii de ori mai drastic decât judecătorii pe care îi aveau evreii sau pe care îi avem în zilele noastre. Și totuși apelul Lui nu face referire la mărirea pedepselor, ci la mărirea gradului de integritate. El cere discipolilor săi să fie atât de integri, încât propria conștiință să le fie întâiul judecător, înaintea celui din Instanța Judecătorească. El face apel la motivația internă, la setul de principii și valori personale, care ne formează cugetul și ne reglementează comportamentul.
Credința poate deveni cu ușurință un titlu de onoare, atunci când creștinul se află între credincioși, iar propriul comportament generos, altruist poate deveni marcă vestimentară, cu care să te poți lăuda în fața celorlalți. Se poate trăi foarte bine ca bun creștin cu etichetă. Dar un astfel de creștin, atunci când găsește o nouă oportunitate, mai ofertantă, poate să-și schimbe eticheta. Astfel credința se schimbă în filantropie, filantropia se schimbă în sistemul de idei filosofice însușit, acesta la rândul lui se schimbă în sistemul politic majoritar etc. Altă etichetă, același joc al aparențelor, același rang nobiliar, aceeași stimă de sine afișată, aceeași dreptate de târgovete.
Sigur că este ușor să evaluezi integritatea altuia sau mai bine zis, să ți se pară că poți exprima o părere obiectivă cu privire la integritatea altuia. Dar numai atunci când propria integritate este pusă la îndoială, este judecată aspru, este expusă judecății externe din proprie inițiativă, atunci este vorba despre o conștiință care a ieșit din sfera autoreferențialității. Când te lași judecat de fratele căruia i-ai greșit, când te supui judecății celui a cărui demnitate ai încălcat-o din capriciu, atunci conștiința ta poate fi expusă ca dar în fața altarului, pentru a fi binecuvântată și locuită de Duhul Sfânt. Nu putem oferi Duhului Sfânt o locuință murdară, dar lustruită pe din afară. Iar El, atunci când citește în inima noastră o intenție bună, precede fapta cu harul său, pentru a pune voința în mișcare.
Ce pui la îndoială astăzi cu privire la falsele certitudini pe care îți construiești stima de sine?
