Marți, 7 Iunie 2022
Ioan, 5, 13 – 16: Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi”
De-a lungul timpurilor omul căuta lumina, iar în momentele de încercare cerează lumină pentru a trăi în adevăr. Lumina este viață și aceasta arată prezența lui Dumnezeu, luminând și celelalte semne prin care se arată că se întâmplă ceva bun. Bucuria, lumina, viața sunt semnele speranței, învierii. Având prezența lui Dumnezeu în inimile noastre atunci luminăm. Pe Dumnezeu nu-L putem ascunde și nu ne putem ascunde de El și aceasta ne invită la o transparență a vieții noastre, în care nu mai rezistăm binelui, luminii care vrea să crească.
Unde mai trebuie să aduci lumină în viața ta?
Rugăciune
Vreau să îndepărtez, Doamne, fiecare noapte care mă împiedică să văd zorii;
Nu mă pot abține să nu mă las prins în spațiu și timp și abia trăiesc aici și acum.
Nu pot suporta întunericul, caut lumina și orizontul.
Și totuși, când ating ceva sau țin pe cineva cu mâna mea
sau obțin iluzia a ceva dorit, există ceva ce nu ating, nu pot ajunge, nu pot obține.
Simt ceva în adâncuri pe care nu-l pot vedea, ceva dincolo de munți și de mare.
Ceva dincolo de cer și de stele, ceva dincolo de mersul meu fragil și neliniștit.
Când mă lupt pentru ceva și obțin ceva, ceva se termină, când vreau ceva și îl posed, ceva se termină.
Atunci când visez și îl fac să devină realitate ceva îmi scapă atunci când cred și se strecoară îndoiala; când sper, utopia se îndepărtează de mine; când iubesc, capitularea se micșorează.
Doamne al vieții, vreau să trăiesc fără să sufăr ca ea se va sfârși; Doamne al iubirii, vreau să iubesc fără a defini limite;
Doamne al măreției, vreau să fiu liber în plinătate;
Domn al absolutului, vreau să ajung acolo;
Doamne dă-mi nădejde căci vreau să trăiesc acasă, vreau să trăiesc veșnic în pace!
