Luni, 6 iunie 2022
«Iată Mama ta!» (Ioan 19, 27)
Te-ai întrebat vreodată cum ar fi lumea fără mama, fără mame? Așa când n-ai prea multe de gândit, să întrevezi fața pământului fără umbra benefică a mamei! Și Isus a avut nevoie de o mamă, care să-l susțină cu umanitatea intuiției ei în drumul său pământesc, în lucrarea sa pentru ceilalți.
Sfânta Fecioară Maria ne apare ca fiind o femeie discretă, dar mereu atentă la necesitățile celorlalți și decisă în a-i ajuta: îți aduci aminte de episodul de la nunta din Cana Galileii cu vinul? Ei bine, iat-o și pe Calvar, la picioarele crucii Fiului său muribund. Oare ce-a simțit această femeie în acele momente? Poate numai o inimă de mamă ar putea-o înțelege!
Cert este că Isus o încredințează ca mamă ucenicului iubit, Ioan, dar și tuturor ucenicilor săi din toate timpurile. Fie ca ea să vegheze discret asupra fiecărui fiu și asupra fiecărei fiice în drumul lor nu întotdeauna clar sau ușor, dar un drum atât de necesar în dobândirea libertății interioare, a curajului, dar și a unei fericiri care să dureze.
Care este cinstea ce-o dau propriei mele mame? Dar atâtor alte mame discrete din drumul vieții mele?
«A ta sărbătoare Marie e-n fiece zi e pământ
Din inimă cu bucurie un cântec, Marie îți cânt.
Cântecul e pentru tine, regină a florido de mai
Neprihănită Marie, Stăpână a lumii și-n rai.
Mamă Marie, tu ne ești speranța,
Mamă Marie, tu îmi ești viața…» (un cântec)
