Sâmbătă, 4 iunie 2022
Ioan 21, 20-22: În acel timp, întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus … Aşadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: “Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis: “Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-mă!”
”Tu urmează-mă!” Chemarea este personală, directă, clară, răbdătoare și respectă libertatea și timpul de reacție al persoanei. Petru, după căința sa și experiența învierii, devine omul cel mai pasionat de Dumnezeu, pe care îl anunță cu toată ființa sa. Dar, în acest pasaj, parcă ar dori să se asigure că înțelege mai mult dacă știe ce va face Ioan, ce misiune îi va da Isus… și, se pierde. Pierde atenția sa, deviază de la a fi centrat pe Isus, de la a fi atent la misiunea ce tocmai i-a fost încredințată lui, la a controla ce se va întâmpla cu prietenul său. Prin această relatare iese în evidență faptul că, așa cum spunea Sfântul Paul, noi singuri nu știm să ne rugăm. (Ioan 3,34) Dar există o modalitate de a ne pregăti pentru apariția luminii Duhului, într-un proces natural care este în sine un act de autoeducare a gândurilor, a atenției, a reorientării spre prezent și încredințarea conștientă că Dumnezeu este cel care vine spre noi și ne poartă de grijă atât nouă cât și aproapelui.
”Ce te priveşte?” Comuniunea și prietenia cu aproapele trebuie să ne conducă la respect. Așa cum ne spune și Javier Prieto: ”Comuniunea, pornind de la reflecția teologică asupra misterului comuniunii care este Dumnezeu însuși, este alegerea celor liberi, a celor care sunt gata să îl primească pe celălalt așa cum este, a celor care caută unitatea respectând diferențele, pentru a merge împreună.
Mărturia comuniunii (Faptele Apostolilor 2, 42), a fost întotdeauna o sursă de evanghelizare. Să ne îngrijim cu deciziile noastre individuale de o adevărată comuniune eclezială, astfel încât cei care privesc comunitățile să nu vadă grupuri închise, fracțiuni, pacte sau clone, ci uniunea comună a celor care se iubesc liber.” (jesuit.org)
Ce te reține azi să te lași pe mâinile Domnului?
Ce te face să te temi pentru aproapele tău drag?
Rugăciune
Învață-mă să-i ascult, O Dumnezeule,
pe aceia care-mi sunt aproape, familia, prietenii, colegii de muncă.
Ajută-mă să conștientizez că indiferent de vorbele pe care le aud,
mesajul este „Acceptă persoana care sunt eu. Ascultă-mă.”
Învață-mă să-i ascult, Dumnezeul meu purtător de grijă,
pe aceia care sunt departe de mine –
șoapta celui fără speranță, pledoaria celui uitat, plânsul celui chinuit.
Învață-mă să ascult, O Dumnezeule Mama mea,
să mă ascult pe mine.
Ajută-mă să fiu mai puțin speriat, să mă încred în vocea interioară –
din cea mai adâncă parte a mea.
Învață-mă să ascult, Spirite Sfânt, vocea ta –
în momentele de ocupație ca și în cele de plictiseală,
în certitudine ca și în îndoială, în zgomot și în liniște.
Învață-mă, Doamne, să ascult. Amin.
Adaptată de John Veltri
