Sâmbătă, 28 mai 2022
Ioan 16, 23b-28: În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: “Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da. 24 Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină! …Tatăl însuşi vă iubeşte pentru că voi m-aţi iubit şi aţi crezut că eu am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl”.
În numele lui Isus cerem de la Dumnezeu darul deschiderii, încrederii şi abandonări; pentru că doar dăruindu-ne simțim plinătatea, împlinirea.
Rodul actului de abandonare în mâinile lui Dumnezeu este pacea. O pace care ne scaldă sufletul în seninătate. Prin abandonare nu ne referim la o viață statică ci la un stil de viață încrezătoare.
Uneori în viață experimentăm neputința, de exemplu în fața suferinței dar, prin credință putem rămâne încrezători in iubirea lui Dumnezeu care ne vrea binele. „Tatăl însuşi ne iubeşte”. Dacă ne gândim, fiecare vedem cum trecerea prin greutățile vieții ne-a adus mai aproape de Isus. Suferința are și un rol eliberator, ne dezbracă de a ne atribui merite, sau de a fi mici dumnezei care pretind că pot controla totul. Trecerea prin suferință într-un mod sănătos, ne face să alegem ce este mai de preț, să ne recunoaștem limitele și să ne deschidem spre Tatăl ceresc. O astfel de atitudine face motivarea urmării lui Isus să izvorască din cea mai curată sursă: recunoștința și mulțumirea. Împărăția lui Dumnezeu pe pământ începe în inima omului dacă este o inimă recunoscătoare, deschisă şi generoasă.
Ce motive am eu pentru ai fi recunoscător azi?
Rugăciune
Isuse, fie ca tot ceea ce ești să se reverse în mine …
Fie ca patimile și moartea ta
să fie puterea și viața mea.
Nu permite să fug de dragostea
pe care tu mi-o oferi,
Ci păzește-mă de forțele răului.
Peste fiecare din rătăcirile mele
varsă lumina și iubirea ta.
Nu înceta să mă chemi la tine până în ziua când
Împreună cu sfinții tăi
te voi lăuda în veci. Amin.
David L. Fleming SJ
