Sâmbătă, 21 mai 2022
Ioan 15,18-21: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “… nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, … Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.
Pentru că nu-l cunosc pe Dumnezeu Tatăl care l-a trimis pe unicul său fiu, spre salvarea sufletelor noastre, pentru aceasta unora le va veni greu să accepte învățătura transmisă mai departe de apostoli. Dar noi nu trebuie să ne axăm pe ceea ce vor face alții, ci pe ceea ce facem și vom face noi după ce ne-a încălzit inima, ne-a chemat, ne-a atras la viața adevărată prin învierea Sa. Putem trăi viața de ”înviați”, precum ni se spune în Col. 3, 2: ”Aspirați la cele de sus, nu la cele de pe pământ”. Parcurgând urmele pașilor lui Isus prin contemplarea misterelor, ne simțim inspirați de a trăi viața umană de zi cu zi ca și ”înviați”.
Cum să îl caut pe Cel înviat în viața mea obișnuită?
În Cartea Exercițiilor (223), sf. Ignațiu ne explică: ”Să chibzuiesc cum dumnezeirea, care părea să se ascundă în pătimire, apare şi se arată acum atât de minunat în preasfânta înviere, prin adevăratele şi preasfintele sale roade.” Iar roadele sunt: reunirea celor dispersați, bucuria celor întristați datorită singurătății și eșecurilor, nașterea unei noi speranțe, curajul pentru a face față opoziției, misiunea pentru a comunica ”vestea cea bună”, umanizarea cotidianului și în mod deosebit a relațiilor umane.
”Nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume”. El ne-a ales pe noi mai întâi și noi putem răspunde acestei invitații prin a fi atenți la semnele sale și a continua trăirea vieții noastre zilnice treji și cu o interioritate deschisă spre șoaptele harului său. Beneficiul acestei orientări este acela că Harul are efect pedagogic. Nu ne mai lăsăm ghidați de impulsurile lumești (lăcomie, mânie, certuri) și ne simțim liberi și detașați de ideile greșite, obsesive sau moralizatoare.
Rugăciune
Dumnezeul meu, cred cu tărie
că tu te îngrijești de toți cei care speră în tine …
Oamenii mă pot văduvi de lucrurile lumești și de rang.
Boala îmi poate diminua puterea
și mijloacele prin care să te slujesc.
S-ar putea chiar să pun în pericol relația noastră prin păcat,
dar speranța nu mă va părăsi în veci.
O voi păstra până în ultima clipă a vieții mele,
iar puterile iadului vor încerca în zadar
să mi-o fure. …
De aceea sper că mă vei susține
împotriva înclinațiilor mele negative,
că mă vei proteja
împotriva atacurilor înșelătoare ale celui rău
și că vei face ca slăbiciunea mea
să triumfe asupra oricărei puteri ostile.
Sper că nu vei înceta niciodată să mă iubești
și că eu te voi iubi neîncetat.
„În tine, Dumnezeule iubitor, am sperat:
să nu mă părăsești nicicând.”
Sf. Claudiu La Colombière SJ
