Vineri, 20 mai 2022
Ioan 15, 12-13: Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu! Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.
În cartea minunată a lui Dostoievski, ,,Frații Karamazov”, Ivan Karamazov vorbind cu fratele său Alexei îi spune: „Mie mi-e dragă umanitatea, dar, totuși, mă surprinde un lucru: cu cât mi-e mai dragă umanitatea, în general, cu atât iubesc mai puțin pe oameni, adică pe indivizii izolați”. Sunt cuvinte foarte semnificative; într-adevăr, e mult mai ușor să iubești umanitatea, în general, decât să-l iubești pe aproapele tău. Evident, nu se poate vorbi despre iubire într-un mod abstract. Iubirea e construită din fapte, săvârșite sau reținute (și tăcerea răbdătoare poate fi un fapt foarte concret al iubirii). Dumnezeu, prin întruparea lui Isus, ne-a arătat toată complexitatea și frumusețea iubirii. Dacă ne uităm la viața lui Isus, întruparea Iubirii, vedem cât de greu este a iubi. Uneori înseamnă să fii aspru – precum a fost cu cărturarii – alteori înseamnă a îndura pe cel care nu înțelege nimic – precum s-a întâmplat cu apostolii săi – alteori e vorba de a-l iubi pe cel care te-a trădat – asemenea lui Iuda. Viața nu e întotdeauna floare la ureche. Pentru aceasta avem nevoie de Isus. Doar prin El, putem să-i iubim pe ceilalți cu o inimă deschisă.
Pentru cine trebuie să-L rog pe Dumnezeu ca să mă ajute să-l iubesc?
Rugăciune
Doamne, învață-mă să nu vorbesc
ca o aramă răsunătoare
sau ca un chimval zăngănitor,
ci cu iubire.
Fă-mă capabilă să înțeleg
și dăruiește-mi credința care mută munții,
cu iubire.
Învață-mă acea iubire care este întotdeauna răbdătoare și amabilă;
care nu este geloasă, îngâmfată, egoistă sau iritabilă;
iubirea care simte bucurie în adevăr,
întotdeauna pregătită să ierte,
să creadă, să spere și să îndure.
Fă ca atunci când toate lucrurile se vor termina,
se vor dizolva
și totul va fi clar,
să pot fi reflectarea constantă a iubirii Tale perfecte.
Maica Tereza de Calcutta
