Miercuri, 18 mai 2022
Ioan 15, 1-5 : « Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiță care este în mine și nu aduce rod, el o înlătură și oricare aduce rod, o curăță ca să aducă și mai mult rod. Voi sunteți deja curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în mine și eu în voi! După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot la fel și voi, dacă nu rămâneți în mine! Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic. »
Vi(a)ță. Seria asemănărilor continuă, iar de această dată Isus se prezintă ca vița cea adevărată, o viță care dă viață și nu orice fel de viață, ci una plină de roade și har. Însă noi, uneori, îi facem viață grea viticultorului și nu-l lăsăm să ne curețe fie pentru faptul că ne este teamă, fie pentru că avem impresia că nu avem nevoie sau poate pentru faptul că suntem convinși că ne putem curăța singuri. Autosuficiența, indiferența sau egocentrismul poate slăbi legăturile mlădiței noastre de viță, de Isus. Cum pot fi combătute aceste înclinații? Citind, ascultând și meditând cuvântul lui Dumnezeu îi putem lăsa spațiu viticultorului pentru a se îngriji de noi, pentru a putea aduce și mai mult rod. Celebra expresie latinească: „Nihil Sine Deo” – ne poate fi motto-ul zilei de astăzi, amintindu-ne că „toate le pot în cel care mă întărește”(Fil 4,13)
Sunt eu o mlădiță care aduce rod?
Cum mă străduiesc să rămân în inima lui Dumnezeu? Dar El în inima mea?
Rugăciune
Doamne, nu voi cere să-mi spui:
„Sunt mulțumit de tine”…
Îngăduie-mi doar să ghicesc că ai putea să-mi spui:
„Nu sunt nemulțumit…”
Și dă-mi a înțelege acest lucru dintr-o singură și duioasă privire!
– Fer. Vladimir Ghika
