Luni, 16 mai 2022
«Doamne, nu nouă, ci numelui tău dă glorie» (din Psalmul 113)
Îți aduci aminte de vreun moment din viața ta când ai simțit măreția lui Dumnezeu? Poate atunci când la munte sau la țară ai văzut cel mai înstelat cer din viața ta sau vreun peisaj ce ți-a tăiat respirația de frumos ce era, de plin de semnificație ce avea? Sau poate atunci când te-ai simțit mic mic de tot în imensitatea naturii pe care o contemplai, fiind și tu o parte din aceasta, adică tot ceea ce este creat ?
Ei bine, înseamnă că aceste cuvinte luate din psalmul de astăzi au o semnificație și pentru tine. Sunt atâtea momente în viață când îți dai seama că oricât ne-am strădui rămânem cu un «de ce», în sensul că nu toate depind de noi. Am vrea noi, dar… nici cele mai mărețe fapte ale noastre, nici cele mai mari dificultăți depășite nu par întrutotul conduse numai de noi.
Atunci trăim cu impresia justă că nu nouă ne aparțin toate «meritele», toată energia de care am dispus, ci Domnul Dumnezeu care ne însoțește discret în clipele noastre luminoase și obscure, în cele pline de gustul bucurie, cât și-n cele amare, în zile de sărbătoare, ca și-n zile de post …
Care este după părerea mea cel mai puternic moment în care Isus și-a făcut simțită prezența sa glorioasă în propria-mi viață? Ce anume trezește în străfundurile ființei mele?
Doamne Isuse, îți cerem să ne ajuți (…) să primim cu bucurie misiunea pe care ne-o încredințezi și care constă în a duce mai departe prezența ta și a răspândi vestea cea bună a Învierii tale. (Carlo Maria Martini SJ)
