Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, în fiecare joi de la 19.30
PREGĂTIŢI ACOLO PENTRU NOI
(Mc 14, 12-16)
1. Mesajul în context
„Pregătiţi acolo pentru noi”, le spune Isus ucenicilor, arătându-le cum să găsească locul ospăţului.
Este joi, ajunul Paştelui. De patru ori apare verbul „a pregăti”; pentru aceasta trebuie precizat ceea ce Învăţătorul numeşte „camera mea de odihnă, în care să mănânc paştele cu ucenicii mei”.
Întreaga evanghelie a lui Marcu este o lungă introducere a relatării morţii şi învierii lui Isus, şi are intenţia de a ne conduce spre acest loc, unde se celebrează euharistia, paştele nostru.
Fragmentul ne sugerează etapele necesare pentru pregătirea cinei Domnului, ce va fi relatată în pasajul următor.
1. De patru ori este amintit paştele evreilor. Înainte de orice, e nevoie să cunoaştem ce înseamnă acest paşte, fiindcă numai în lumina lui poate fi înţeleasă euharistia creştină, împlinirea acelei eliberări pentru care exodul constituise promisiunea.
2. Se vorbeşte despre jertfa de paşti, adică mielul. Trebuie să fim conştienţi şi de faptul că această eliberare este plătită cu un preţ scump: ea costă sângele mielului înjunghiat care este Cristos (1Cor 6,20; 7,23; 5,7).
3. Mai mult, Isus prevede ceea ce se va întâmpla şi înfruntă aceasta în deplină cunoştinţă de cauză. De aceea, trebuie să ştim că moartea lui nu este un accident de muncă sau o surpriză neplăcută, ci un preţ de care era conştient – viaţa lui pentru viaţa noastră!
4. În sfârşit, Isus nu numai că ştie, ci şi vrea în mod deliberat, ba chiar pregăteşte totul, aşa cum procedează în scena intrării în Ierusalim (11,1-11). De aceea, e nevoie să conştientizăm în noi că moartea lui nu a fost incidentală, ci rodul întregii sale vieţi de Fiu care-l iubeşte pe Tatăl şi pe fraţi.
5. Dincolo de acestea, ucenicul trebuie şi să caute încăperea de la etaj: este problema centrală a pasajului. Omul cu urciorul de apă, figura celui ce duce spre botez, va indica cum să fie găsit acest loc unde se mănâncă, adică se trăieşte cu Domnul însuşi, paştele său. Cine rămâne afară, nu beneficiază de marele dar.
Isus este mielul înjunghiat care, conştient şi liber, s-a dat pe sine însuşi pentru noi. El este paştele nostru, eliberarea de orice rău.
Ucenicul „se pregăteşte” să mănânce împreună cu El, ştiind întâi de toate ce este paştele, apoi făcându-se disponibil, asemenea lui, să ia asupra lui răul lumii conştient şi liber, găsind în cele din urmă „încăperea de la etaj”.