Miercuri, 4 mai 2022
Ioan 6, 35-38 : „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată. Dar eu v-am spus: «M-ați văzut și nu credeți». Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, căci m-am coborât din cer nu ca să fac voința mea, ci voința celui care m-a trimis.”
Foame? Sete? Îți mai amintești ultima oară când ai suferit din cauza setei sau a foamei trupului? În acele momente corpul nostru reacționează în diferite moduri: unii/unele adoptăm tăcerea ca să nu consumăm prea multă energie, alții/altele devenim irascibili/e, iar astfel se activează în mintea noastră instinctul de supraviețuire. Dar cum îmi dau seama de foamea și setea sufletului? Dumnezeu pune în inima noastră dorința de sfințenie și ne cheamă în mod particular la un dialog care îmbracă forma unei rugăciuni continue, la o conversație profundă ca de la Tată la fiu/fiică. Adesea ne complacem în această înfometare spirituală și construim ziduri înalte în jurul credinței noastre, izolând-o… Uităm cine este Pâinea Vieții și promisiunile pe care ni le-a făcut, dar să nu deznădăjduim pentru că „cel care vine la mine nu-l voi da afară”.
Recunosc vocea (sau cel puțin ecoul vocii) lui Dumnezeu în inima mea?Cum mă simt atunci când reușesc să-mi „potolesc” foamea și setea de Dumnezeu?
Rugăciune
Învață-mă să-i ascult, Dumnezeul meu purtător de grijă,
pe aceia care sunt departe de mine –
șoapta celui fără speranță,
pledoaria celui uitat,
plânsul celui chinuit.
Ajută-mă să fiu mai puțin speriat,
să mă încred în vocea interioară –
din cea mai adâncă parte a mea.
Învață-mă să ascult, Spirite Sfânt,
vocea ta –
în momentele de ocupație ca și în cele de plictiseală,
în certitudine ca și în cele de îndoială,
în zgomot și în liniște.
Învață-mă, Doamne, să ascult. Amin.
– Rugăciune adaptată de John Veltri
