Luni, 2 mai 2022
«Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu» (Ioan 6, 28)
Aceste cuvinte sunt ale celor care fiind părtași ai minunii înmulțirii pâinilor au mers după Isus, pentru că le convenea de El. Îmi dă de mâncare fără să mai fac nimic, mai pe românește, îmi dă mură-n gură! Ei bine Isus nu dorește de la nimeni să i se transforme profunda caritate într-o mașinărie așa zis economică, a propriei comodități și a utilitarismului!
Într-un târziu se dezmeticește și această mulțime și-l întreabă discret pe Domnul. Lucrarea lui Dumnezeu este să ne conducă pe toți la o sațietate, dar nu una venită din consumarea pâinii sau a altui aliment, ci o sațietate mult mai profundă, una spirituală, pe care ne-o poate da numai El. De aceea, Isus își începe cuvântarea despre Pâinea Vieții, o pâine plămădită nu din făina grâului măcinat, ci una a jertfei de sine, despre El ca trup jertfit și oferit ca hrană celor care doresc Viața în plenitudinea ei: o viață de oameni eliberați din atâtea feluri de frici și de sclavii.
Aceste cuvinte au debusolat și poate deranjat pe mulți puritani și «pudici» din asistență, inclusiv pe anumiți ucenici, care neînțelegându-l pe Isus, l-au părăsit și s-au dus la ale lor. Isus de aceea nu vrea să îmbată pe nimeni cu apă rece, ci le spune în față ceea ce se va întâmpla cu El, precum și ceea ce El poate oferi celorlalți pentru mântuirea lor.
Ce anume cere Isus de la mine pentru a dobândi adevărata sațietate a sufletului?
Când te primesc Isuse, accept fiecare zi exact așa cum este. Nu am nevoie de sentimente mărețe în inimă pentru a ți le povesti. Pot să aștern fiecare zi în fața ta exact așa cum este. (Karl Rahner SJ)
