Joi, 28 aprilie 2022
Ioan, 3, 31-36: ” În acel timp, Isus a răspuns și i-a zis lui Nicodim: << Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparține pământului și vorbește despre cele pământești. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, el dă mărturie despre ce a văzut și auzit, dar nimeni nu primește mărturia lui. Cine primește mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. Tatăl îl iubește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui. Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui. ”
În acest pasaj biblic, oamenii sunt împărțiți în două categorii: ”Cel care vine de sus” și ”Cine este de pe pământ”. ”Cel care vine de sus” nu poate fi decât Unul și anume Isus. Se desprinde subtil și o a treia categorie ”Cine primește mărturia lui”. Ne-am dori cu toții să ne încadrăm în această ultimă categorie, privind cu prejudecăți pe ”Cine este de pe pământ”. Dar ce anume ne absolvă de riscul de a ne încadra în categoria aceasta din urmă, ”pământeană”, superficială, impenetrabilă, care rămâne în propria-i obtuzitate mentală și în propria-i secetă spirituală? Și ce ne facilitează intrarea în categoria dorită? Isus ne dă un răspus spre final: ”Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui.” Prin urmare, credința și ascultarea sunt cele două condiții ale apartenenței la filiația divină. Iar cine nu îndeplinește aceste criterii rămâne sub mânia lui Dumnezeu. Deci nu ” în ” mânia lui Dumnezeu, ci ” sub ” ea. Mânia se situează asupra păcatului neascultării așa cum binecuvântarea se află asupra virtuții. Mâna tatălui, care se așază pe creștetul fiului, binecuvântându-l este imaginea opusă celei sugerate de Isus. Iar această contrabinecuvântare sau blestem sau mânie planează asupra păcatului, judecând fapta rea, dar nu pătrunde în spiritul omului, căci Dumnezeu este agent al Binelui și nu îi este propriu actul blestemului decât atunci când se referă la răul în sine, nu la persoana creată de El. Persoana rămâne veșnic liberă, capabilă de discernământ între BINE și RĂU. Omul nu este condamnat la RĂU decât atunci când se autocondamnă, prin propria liberă alegere. Însă ”cel pe care l-a trimis Dumnezeu (..) nu dă Duhul cu măsură ”. Harul lui Dumnezeu însuflețește o voință orientată spre BINE.
Ce vânturi îți suflă astăzi prora voinței? Ce vei alege în cele mai neînsemnate domenii ale vieții tale? Ce binecuvântări atragi în viața ta?
Coboară din ceruri o, Duhule Sfânt,
Biserica-ntreagă te-aşteaptă,
Ca răul să fie înfrânt,
Pe-a binelui cale ne-ndreaptă.
Ref. Coboară, coboară din ceruri, Duhule Sfânt,
Coboară, coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt.
Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Ajută-i pe toţi să cunoască
Al lor singur ţel pe pământ,
S-ajungă în slava cerească.
Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Pe toţi prin iubire ne-ajută,
Sporeşte-al credinţei avânt,
Fii far luminos în furtună.
Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Ca-n lumea cuprinsă de ură,
Să fim toţi un suflet şi-un gând,
Pătrunşi de-a iubirii căldură.
Coboară din ceruri, o, Duhule Sfânt,
Înlătură tot ce nu-ţi place,
Să fie pe-ntregul pământ,
Voinţă de bine şi pace.
T: Pr. M. Bursuc
M: M. Mihoc
