Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, in fiecare joi de la ora 19.30
O SPUN TUTUROR: VEGHEAŢI!
(Mc 13, 33-37)
„O spun tuturor: vegheaţi!” Cu aceste cuvinte îşi încheie Isus ultima cuvântare. Întreg fragmentul este o variaţiune pe tema vigilenţei. Fragmentul începe prin cuvintele „aveţi grijă! vegheaţi”, la mijloc apare de două ori rugămintea de a veghea, iar la sfârşit îndemnul este adresat tuturor: „vegheaţi”. Creştinismul nu este opiu. Ne face să ţinem ochii deschişi precum cucuveaua înţeleaptă, pentru a scruta în noapte ceea ce există, şi care rămâne ascuns celor mulţi până în momentul când apare soarele.
Este nevoie să stăm de veghe, dar nu e de ajuns. Când ne-a lăsat, Domnul ne-a dat însăşi „puterea Lui”. Suntem deci responsabili să facem şi să zicem tot ceea ce El a făcut şi a zis, până în momentul întoarcerii sale. Astfel vigilenţa constantă este umplută de o credinţă activă.
Istoria nu este o sală de aşteptare. E mai degrabă un drum de urmare a lui, către care tindem. Venirea lui la noi este de acum încolo mersul nostru spre El: întoarcerea Fiului este încredinţată picioarelor noastre de fraţi care umblăm aşa cum a umblat El.
Istoria este locul discernământului (vezi fragmentul precedent) ce are drept condiţie esenţială aşteptarea atentă, iar ca rezultat activitatea în credinţă. Vigilenţa este ochiul inimii îndreptat asupra Domnului pentru a-l vedea venind în fiecare clipă prezentă; activitatea este mâna care împlineşte cu responsabilitate sarcina primită.
Domnul a ajuns deja la ţintă. Absenţa lui reprezintă distanţa care cade în sarcina noastră s-o străbatem, parcurgând drumul lui, până când vom fi mereu cu El.
Isus a plecat, dar nu ne-a părăsit. Ne-a lăsat tot ce avea: însăşi puterea de Fiu. Într-adevăr ne-a botezat în Spiritul său, pentru ca noi să putem trăi aşa cum a trăit El.
Ucenicul trebuie să se păzească de fanatismul celui care aşteaptă cu nelinişte, speculând asupra datei sfârşitului lumii, după cum trebuie să se păzească şi de deziluzia celui care nu mai aşteaptă nimic şi doarme. În aşteptarea întoarcerii sale definitive, el ştie ce să facă: să pună în slujba fraţilor darul său primit de la Spirit.