Meditația zilei

Publicatla 23 April 2022
Sâmbătă, 23 aprilie 2022
 
Marcu 16, 14-15: În sfârșit, le-a apărut și celor unsprezece pe când stăteau la masă și i-a dojenit pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morți. 15 Apoi le-a spus: “Mergând în toată lumea, predicați evanghelia la toată făptura!”
 
Câtă blândețe și răbdare arată Isus cu noi oamenii. Știe că vom cădea, că nu vom avea încredere în noi, unii în alții, în cele auzite și … se apropie treptat din nou. Are răbdare ca durerea, suferința, decepțiile să se topească și de după cortina de confuziei să răsară amintirea: ”Nu ni se încălzeau inimile?”. Are răbdare ca și ei să reînvie.
 
Isus apărut în mijlocul lor, le explică că a fost nevoie de un timp pentru a tăcea (pe Calvar și la mormânt), și acum a ajuns momentul de a vorbi, de a mărturisi, de a evangheliza. Ambele mistere vor deveni de acum, izvoare de mărturie a ceea ce este iubirea dătătoare de viață.
 
Cum să știu când să tac? Cum să știu când să vorbesc? Când să trăiesc ca înviat? Când să mărturisesc evanghelia?
 
Sf. Ignațiu ne recomandă ca ”în fața dezolării să nu ne schimbăm propunerile de dinainte, este de mare folos să reacționăm cu putere împotriva dezolării”. Ex. Sp. 319. Această formă de a face discernământ personal ne arată clar diferența între a fi spălat pe creier și a primi îndrumare spre a înțelege propriile mișcări interioare care ne pot trage spre închidere, autoizolare și blocare. A recunoaște mișcările/emoțiile proprii care sunt cauzate de o suferință, de o pierdere reală, și de asemenea mișcarea/căutarea înspre a vedea ceea ce este pozitiv. Și care erau lucrurile care ne dădeau sens înainte, care au mai rămas și acum valide și suficiente pentru a ne reda sens vieții proprii. Sens cu înțelesul de motivație care să mă facă să mă ridic singur și să găsesc în el stimulentul necesar pentru a trăi. A continua să dăruiesc din ceea ce am primit înainte de durere. Acest lucru l-a făcut Isus cu cei de pe drumul spre Emaus, cu Maria Magdalena, și azi cu toți 11 apostoli și poate că și cu noi.
 
Această atitudine, această răbdare, această delicată apropiere se numește iubire. Iubirea dezinteresată este punctul de trecere din interior – de la emoții, spre exterior – cotidian.
 
Rugăciune
Apoi, îmi ridic ființa spre tine, căutându-te și percep că ești cumva aici, acum, cu mine.
Că în tăcere m-ai însoțit mereu.
Că proiectul tău continuă să rămână adevărat traversând suferința.
Trebuie să trec prin misterul de a nu te auzi pentru a ajunge la misterul de a te găsi.
Din iubirea ta ne însoțești pe noi și mai ales pe cei care suferă și se simt abandonați.
Durerea nu dispare, frica continuă, dar o convingere pune stăpânire pe mine: Tu ești cu mine.
Ca un îndrăgostit, voi merge înainte știind că vei merge înainte alături de mine și că o fac din dragoste pentru toată lumea.
                      Manu Santamaría, SJ

Exprimaţi-vă opinia