Miercuri, 13 Aprilie 2022
« La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece și, în timp ce mâncau, a zis : „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” […] Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a zis: „Tu ai zis”. » (Mt 26, 20-22,25)
Nu cumva? Poate ni s-a întâmplat ca în timpul unei cine să primim o veste tulburătoare din partea unor persoane apropiate sau poate chiar s-a afirmat într-un mod indirect un adevăr care ne privește și ne-ar putea afecta imaginea dacă toți l-ar cunoaște. Cum s-a schimbat starea noastră de spirit în acele clipe? La o cină aparent liniștită, Isus lansează o afirmație care stârnește multe reacții. Ne putem imagina grimasele fețelor apostolilor și am putea auzi rumoarea produsă de aceștia în acea cameră. Discipolii nu se hazardează pentru a găsi persoana inculpată făcând pronosticuri cine ar putea fi. În acest punct, fiecare dintre ei a inițiat un examen de conștiință în prezența lui Isus : o singură întrebare repetată în decurs de câteva secunde are menirea de a produce un important exercițiu de cercetare a cugetului. Omul care se crede sfânt, niciodată nu(-și) va pune această întrebare întrucât consideră că el nu a greșit cu nimic în fața lui Dumnezeu; însă omul care conștientizează că este un păcătos pe cale, nu numai că reușește să(-și) pună această întrebare, dar mai ales primește har de la Dumnezeu pentru a afla și răspuns.
Așadar, nu cumva sunt eu acela/aceea care-i persecută pe frații mei/surorile mele? Nu cumva sunt eu acela/aceea care Îl trădează pe Domnul prin faptele, gesturile, privirile, gândurile, cuvintele, simțurile mele?
Rugăciune
Doamne, știu că de multe ori te-am trădat,
te trădez și te voi trăda…
Știu că de fiecare dată mă ierți cu iubire
și dorești să nu mai cad în păcat.
Eu sunt prea slab/ă ca să fac față ispitelor care mă năvălesc,
dar cu ajutorul harului Tău – toate le pot!
Nu-ți întoarce fața de la mine,
Nu mă lăsa să pribegesc!
Ghidează pașii mei spirituali, așa cum sunt ei:
uneori plini de noroi, alteori plini de lumină.
Ca nu cumva să fiu ceea ce nu aș vrea să fiu,
ca nu cumva să perseverez în ignoranță. Amin
